sâmbătă, decembrie 31, 2011
Călătorie metafizică
Când mergi în tren,
Cu ușile deschise,
Și-arunci țigările
Pe jumătate aprinse.
Țigările, Gândurile,
Amintirile.
Și fostele iubiri.
marți, decembrie 27, 2011
luni, decembrie 26, 2011
Pasărea sihastră
Zborul îmi era fără de urmă
Acolo unde îţi desenai soarele,
Lăsând gratiile coliviei în umbră.
M-ai strivit între norii nergri
Cum striveşti iubirea între gânduri.
Mi-ai strâns aripile între colţii furtunii,
Pân-au crăpat ca zborul între gratii.
Îmi pluteşte trupul pe apete-ţi negre,
Unde ascunzi noaptea sub valuri de durere.
Întunericul îşi întinde clipele fără sfârşit.
La priveghi, Iubire, nimeni n-a venit.
vineri, decembrie 23, 2011
Tariful curvei
Faţă în faţă
Cu viaţa ta.
Să vezi că ea ştie cum e să fii o curvă,
Să vezi că zi de zi îşi îndeplineşte meseria
Cu aceeaşi conştiinţă a perfecţiunii.
Tu să-ţi fii avocat,
Să dai adevăr minciunii,
Zi de zi,
Să fii acolo
În lupta din tine judecată nedrept.
Seara
Când ciocneşti un pahar cu frumoasa ta curva
Să ai acelaşi toast
"de la un mebreu al profesiunii la altul"
Să nu crezi c-o jigneşti vreodată
Să nu-ţi fie teamă că pleacă,
Curva ta o să rămână lipită de tine
Atâta timp cât o plăteşti bine.
Tariful ei - fiecare clipă
De dragul ei îţi iroşeti timpul
Lângă ea îţi bei veninul
Din speranţe stricate
Şi gânduri necurate.
joi, decembrie 22, 2011
Suspiciunea
Eram încălţată cu bocanci,
Urcam scările din fiinţa ta
Până am ajuns în dormitorul gândurilor
Şi nici măcar nu m-am şters la intrare.
M-am stânjenit cumplit
Şi m-am oprit.
Gândurile tale intime erau goale
Dormeau lipite unele de celelate.
Mai întâi am călcat cămaşa albă,
Apoi am făcut un pas înapoi
Şi am călcat o silabă.
Era rodul unui gând duios,
Eu din greşeală l-am ucis.
Îl priveam tăcută de câteva ore
Oare moartea gândurilor doare?
Oare ce-ai fi zis
Dacă nu l-aş fi ucis?
În locul lui se năştea o întrebare,
După altă întrebare
Şi toate erau - murdare...
Vânătoare
În izvorul de sub genele lungi,
Sub aripile cuvintelor moi,
Și-n apusul buzelor roșii.
Prada a ieșit înaintea mea,
Am călcat-o pe fălci,
Dar am lasat-o sa ne înghită,
Între coastele ei a încaput fiecare clipă...
Până când am rămas doar cu umbra ta.
Acum fiecare noapte-i o evadare ratată.
Cine poate ieși din bestia Iubire,
Când fiecare zid e amintire?
marți, decembrie 20, 2011
Amestecare
El îi aruca cuvinte
cu ghearele ascuțite
și-n ochii ei se adunau ploi.
trăgeau amândoi însetați din țigară
și sufletul ei începea să ardă,
dar pentru El demult nu mai conta
dacă fumul venea din țigară sau din Ea.
duminică, decembrie 18, 2011
Chaos între viață și moarte
În capul meu Noaptea sparge toate zielele
Iar din masacrul strașnic rămân câteva stele,
Transformate de bătrânul Charon în călăuze.
Pân' la Hades calea-i lungă pentru luntea-i mică,
Pe lângă Styx mai curg trei râuri încă -
Al Tristeții, al Durerii și al Uitării,
Fără lumină, drumu-i labirit al rătăcirii.
De când ai pus piciorul în luntrea din mine
Timpul aiurit a uitat ce-i ziua de mâine,
Fiecare clipă s-a transformat în uragan
Și Charon a răms fără niciun elan.
Iubire, te-ai oprit la gura Infernului
Toate râurile aveau cursul pustiu.
N-ai atins Tristețea, Durerea sau Uitarea,
Dar ai umplut hăul Iadului, tu-mi ești acum marea.
sâmbătă, decembrie 17, 2011
Purgatoriu
Când mi-e trupul strâns lipit de-al tău.
Sunt osândit să-ți port pe umeri cerul
Sub care îți ascunzi cu grijă misterul.
E mult prea multă patimă în sărutul tău
Când ți-e trupul stâns lipit de-al meu.
Ai galopat cu nesaț prin venele-mi pustii,
Ești prea ostenit s-ajungi la focul inimii.
Eros ne învață trupește despre suferință,
Chinuindu-ne în plăceri, uităm adesea de căință.
Rămanem încătușați, cu trupurile împreunate...
Și ticăloșii intră-n Paradis, după o eternitate.
Odă nebuniei
Până când strigătul său
O să crape zidul tău sticlos
Prin care-ți văd dorința fără s-o simt.
O să-mi plimb degetele pe coapsele lui Venus,
Adunându-i din somn toate visele fierbinți
Să-ți fac din ele ceai negru la apus,
Când mă privești cu ochi atât de cuminți.
O să fur întunericul lui Hades
Să avem noapte mai multă,
Să-mi spargi mințile mai des,
Căci doar tu curmi strașnica luptă
Când trupul și sufletul se-ntrec în demență.
joi, decembrie 15, 2011
Martiriu
Rând pe rând
Mi se destăinuie fiecare gând.
Dumnezeul lor esti tu , Iubire,
Din ochii tăi și-au făcut sfinți,
Din umbra genelor tale - îngeri,
Din sărutăti - o singura credință .
Toate blesteamă Rațiunea,
Căci cred în mânturea ta
Și-acum trăiesc în rugăciune.
Le biciuesc cu adevăruri,
Le arăt că ești numai iluzie -
Zadarnică-i tortura mea...
Farmecul tău le-ncătușează fără lanțuri.
Să piară toate-n flacăra uitării!
***
Stau singură, în bezna nopții,
Le spăl cenușa cu lacrimi,
Căci în urma lor rămân goluri
Săpate-n dureroase patimi.
luni, decembrie 12, 2011
ca lectura unei carti
ramai uneori blocata intre pagini,
te zbati intre cuvinte,
te lipesti de litere
si nu mai poti sa iesi.
s-apoi te-ntrebi
citind traiesti?
sau doar iubesti - o iluzie?
iar si iar,
pagina dupa pagina.
inchide cartea!
inchide-ti gandurile...
nu vezi ca dupa fiecare rand
te-asteapta o fiara razand?
nu simti cum isi indinde ghearele
dupa fiecare cuvant?
marți, decembrie 06, 2011
Sunt Iuda și tâlharul
Prefăcătoria,ipocrizia,minciuna și trădarea,
În sufletu'mi meschin erau toate
Când ai început să-mi predici iubirea.
Sunt Iuda,ți-am dăruit mai multe sărutări
Ca să-mi sporească ticăloșenia,
În iadul tău să înmugurească trădări
Și zilele să-ți fie răstigniri.
Mi-am împletit funia pe întuneric
Din spini,regrete și lacrimi cu arsenic.
Mi-am ars sufletul,din arginți cuie să fac
Și-n dreapta ta trupul să-mi răstignesc.
Da,sunt și tâlharul care-ți ia tot ce-i bun
Iubirea,fericirea,speranța,adevărul.
Fiecare sângerează pe crucea sa și-ți spun -
O vorbă bună.Apoi mi-aștept iadul și călăul.
La poalele Golgotei
Iar eu aștept a treia zi -
Zi de zi.
Crucea putredă a iubirii nostre
Am păstrat-o în ochii umezi și umbroși
Așteptând zile mai limpezi și primind doar ploi.
Spini de cuvinte mi-ai pus pe creștet
M-ai biciuit cu mâinile goale
Sfărmând orice îmbrățișare
Și când ți-am cerut îndurare
Mi-ai pus în palme cuiele.
Acum am timp suficient
Să mă răstignesc
Pe-această cruce rece,
Pe care demult nu o mai pot duce.
"cu moartea pe moarte călcând"
marți, noiembrie 29, 2011
Melancolie
Ca pe niște semințe de pustiu,
Le-a semănat în sufletu-mi îmbibat
Cu amarul din gene dezlegat.
Flori roșii de mac
Înfloresc în urma ta
Și-n petalele lor
Clocotește acum sângele
Viitorului zdobit de dor.
luni, noiembrie 28, 2011
Sfoara
În zadar și des
Un fir subțire de infime speranțe.
Am agățat în el regrete, amintiri despre acele dimineți
Cu miros de cafea, certuri și firimituri de „te iubesc”.
Trupul și mintea nu-mi îngăduie să părăsesc
Colivia de spini a trecutului.
Dar cine stie, poate sufletul se va agăța
De sfoara asta atât de subțire
Și pe nesimțite, neștiut de nimeni,
Va evada.
miercuri, noiembrie 23, 2011
...
Tăcerea se zdrobește între note
Și se prelinge pe buzele geamului deschis.
În cer Dumezeu mângâie vioara și îngerii plâng.
Numai Lucifer dansează cu Noaptea
Când stelele ei cad pe rând
Zdrobite de un singur gând:
Cine a uitat Iubirea pe pământ?
Poate Dumnezeu auzind îngerii plângând
Sau poate Lucifer sărutând Noaptea și zâmbind...
marți, noiembrie 22, 2011
Pata
Bunicul meu a murit în aprilie.
Bunicul meu a murit și timpul a uitat să trecă.
Timpul a uitat să facă din durere o amintire.
Bunicul meu avea o casă modestă la țară, construită cu mâinele lui puternice dar modeste. În casă este un cuptor pe care el dormea lângă un rodio vechi la care asculta mereu "Radio România" și lângă un telefon bej care suna din de în ce mai rar, la care vocea mea nu s-a mai auzit de peste doi ani de zile. După ce termina munca pe câmp și în curte își odihnea trupul trudit cândva timp de 10 ani în chinurile lagărului din Siberia. Îi placea să citească Biblia și reviste religioase sau să-i povestească bunicii amintiri cu nepoții lui, mai cu seama cu mine când aveam aproape cinci ani și mergeam cu el peste tot întrebându-l despre orice.
Când mă gândesc la el îmi amintesc glumele lui naive de care râdeam cu atâta poftă, privirea senină și albastră ca cerul în zilele călduțe de primăvară, trupul care nu făcea loc slăbiciunii în mișcările lui lente, vorbele duioase și rare, săruturile amestecate cu lacrimi de bucurie care se așezau pe obraji, pe ochi, pe frunte și, când am devenit "domnișoară", pe mâinele mele. Nu am știut niciodată ce sentimente curate și puternice se așterneau odată cu fiecare sărut. Țin minte cum îmi frecam gingaș obrajii, apoi mâinele, căci barba bunicului meu era aproape mereu nerasă și atingerea ei aspră îmi dadea fiori, încât de fiecare dată simțeam nevoia să opun o mică rezistență.
Doar ce făcusem 20 de ani când am revenit în curtea de la țară unde mi-am petrecut o parte din copilăria mea. Eram grăbită și am intrat cu pași mari în casa lui ca să dau un telefon. M-am izbit cu o forță cumplită de lipsa lui atât de dureroasă. Era liniște și frig. M-am apropiat de telefon și am rămas suspendată în timpul care a uitat să mă învețe despre ce-i singurătatea în casa în care m-a învățat despre ce-i iubirea necondiționată. Am simțit puțină căldură în obraji odată cu primele lacrimi. Mi-am amintit de atingerea aspră și de sărutul umed... Doamne cât de mult îmi lipsesc! Mi-am îndeptat ochii spre cele două perne aranjate frumos, cele care-i sprijineau trupul când citea și poate aștepta să-l sun. Mi-am amintit când m-a pus prima oară să citesc Cântarea Cântărilor, cred că aveam 16 ani, apoi mi-a spus că am ochi de porumbiță. A fost cel mai frumos lucru pe care l-a spus cineva vreodată despre ochii mei aproape negri care uneori privesc lumea violent de insistent. Mă gândeam la toate și la nimic, îi simțeam lipsa cu fiecare por. Mi-am îndreptat apoi ochii spre perete și am văzut acolo o pată gri lăsată de hainele lui îmbibate cu ploi, cu ninsori și cu noroi. Mi-am aruncat toată duioșia spre pata făcută de el în lipsa mea și-mi venea s-o iau în brațe ca pe ultimul lucru care-i păstra oarecum prezența. Am vrut s-o ating dar ușa s-a deschis și vocea tatălui meu îmi spunea să mă grăbesc. Am dat un telefon și am iesit buimacă.
Oare asta e tot ce putem lăsa în urma noastră? O pată?
vineri, noiembrie 18, 2011
alchimie
în care am stors sânge de vise
coapte-n nopți cu parfum de vară.
în lipsa ta distilez suspine din tăcere,
fum greu de iluzii îmi curge prin artere -
se pare că am uitat demult să fiu doar amintire...
zi de toamnă
peste geamul meu pustiu
îmi scot sufletul prin țigări -
mi-e dor să nu mai fiu...
luni, septembrie 26, 2011
Autoportret
Eu o să-l dezbrac de conștiință,
O să-i lepăd toate podoabele-
Toate vechile iubiri,
O să-i umezesc buzele
Pe care dorm grele tăceri,
O să-i închid apoi ochii negri
Cu mlaștina lor plină cu noroi
Unde binele învață răul ce-i un război.
Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să mă așez lângă tine când încerci
Să-i deosebești rănile deschise de cicatrici,
Să-i cauți cu milă mâinile reci
În care își ascunde lacrimile
Când singurătatea îi sărută durerile.
Dacă îți pui obrazul cald pe umărul gol,
Să nu privești urmele de pe gât
Unde răul l-a sugrumat…
În diferite forme, cu aceeași poftă.
Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să-l silesc să râdă
Până-i fac oglinda cioburi
Și pivind dureroasele găuri
Să-mi spui ce ochi frumoși am.
luni, septembrie 19, 2011
Provocare
Să-L apucăm pe Dumnezeu de tălpi
Și să-L facem să râdă în hohote
Până își amintește de copilărie.
Să ne ierte că suntem păcătoși,
Să fim pentru El cei mai frumoși,
Copii cu ochi negri de smoală
Care au uitat că viața-i o școală.
Să ne jucăm cu focul Lui minunat
Până ne bubuie iubirea în piept
Și răniți de fericire adâncă,
Să adormim pe o iluzie lungă.
Să miroase a îngeri și a cafea,
Să te îmbraci cu îmbrățișarea mea
Și în fiecare dimineață târzie,
O să-ți scriu pe gene o poiezie.
vineri, septembrie 16, 2011
în rate
când nu mai suntem
trup fierbinte lângă trup.
primesc iubirea ta numai în rate.
am ajuns să mătur praful de pe stele,
sunt vagabond blestemat cu buze sărutate.
nu am nici casă, nici haine căduroase,
doar jumătate de speranță și câteva zile
furate astă noapte de la frumosul Eros.
îmi port averea mică în sân
eu tot îți dau, îți spun...
ființa mea poate o crezi săracă,
dar...o primești pentru o mică rată?
marți, septembrie 13, 2011
Înrobit de iubire
miercuri, septembrie 07, 2011
Pocăință
când mă răstignești în prezent,
în cuie de "amintește-ți".
stau în genunchi pe cioburile inimilor frânte,
aștept să-mi distrugi cu milă zidurile de libertate.
ca un Sisif îmi împing sufletul de piatră spre tine,
totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.
luni, septembrie 05, 2011
Balatnță
duminică, august 28, 2011
ce am fără tine, dragoste
zborul mi-e ancora acum.
de zile întregi cerșesc în genunchi
pe-al soartei rece drum.
am numai supradoze de timp,
în toate clipele fără de tine
inima-mi bate-n piept ca un ghimp,
înmugurește durerea-n vene.
am numai regret mizerabil sub plapumă
și lipsa ta bătută dureros în cui.
cresc flori de cucută sub fiecare lacrimă,
e primăvară în oglinda sufletului.
joi, august 25, 2011
luni, august 01, 2011
de tine
așa cum soarele își plimbă razele prin lume
fără să caute un loc anume
căci peste tot
se simte -
acasă.
îmi aduc aminte cum mă lipeam de trupul tău târziu în noapte
așa cum șoaptele se lipesc de inimă, aproape
lăsând o parte goală
să-ncapă apoi -
durerea.
îmi aduc aminte cum mă trezeam mult prea dimineață
așa cum se trezesc călugării în mănăstiri
și mă rugam privindu-ți fața
din iubire să fac -
o minune.
sâmbătă, iulie 30, 2011
fragmentat
o țigară mai amară
încă mai vreau
să uit cum ne-am întâlnit
să uit când privirea ta m-a lovit
în sufletul aproape amorțit...
o băutură mai tare și cuvinte mai scurte
o cârpă înmuiată bine în tăcere
să-mi șterg amintirele
și gândurile
nu te mai lasă să pleci
toate drumurile te-aduc înapoi aici
că-n mine-i doar un labirint
din care durerea nu iese nicicând
o băutură mai tare
alunec în altă stare
te trag după mine să-ți cer iertare
îmi curge mai repede timpul prin vene
se izbește de inimă și geme
o ia mai încet
acum fără tine...și...
stop!
la dracu!
o băutură mai tare am zis!
miercuri, iulie 27, 2011
Iertare
când fiecare gândește că celălalt va face primul pas.
zi de zi așteptarea devine tăcere,
când fiecare cuvânt duios e ascuns în gând.
tăcerea naște în timp uitare,
când sufletul nu-și mai privește rana sângerând.
duminică, iulie 24, 2011
Iubitului meu
joi, iunie 23, 2011
Joc de Arte
marți, iunie 21, 2011
Dorul
Voință de nemurire
sâmbătă, iunie 18, 2011
Hoinar
vineri, iunie 17, 2011
Lucifer
Din care a rămas doar un crater adânc pe lună.
Unde Dumnezeu a topit lumina sfântă și udă
Împletită cu taina din apăsatul sărut a lui Iuda.
Taina nebună pe care numai tu poți s-o mai știi
Când îmi săruți, pe furiș, aproape banal
Pustiul pervers al sufletului meu aproape carnal
Și mă privești cu ochi mai negri, mai adânci și mai vii
duminică, iunie 05, 2011
Dorința
Obrajii tăi fierbinți topesc zilele de vară
Când schimbăm timpul într-un sărut,
Noaptea întreagă o ascundem prin vene
Să ne spălăm stelele sufletului de lut.
miercuri, iunie 01, 2011
Noaptea
Să nu-ți mai văd ochii mistuitori și să-ți iau mâna.
Întunericul ne ascunde trupurile și ne pierde umbrele,
Eu îți sărut cu sete stelele, liniștea, lipsa și zorile.
luni, mai 30, 2011
Așa cum tace sufletul mortului
marți, mai 24, 2011
Uitarea
Ți-am scris mereu cu creionul pe foaia vieții
De frică sa nu greșesc, cum fac înțelepții
Azi ștergi primul “te iubesc” scris ștrengărește și apăsat.
Observi și tu acum că-n viața ta numai cute pe foaie am lăsat
Lacrima
Am ascuns sufletul în ochi prea devreme
și apoi,greșind, l-am strivit dureros între gene
până când s-a facut tot - o singură lacrimă.
joi, mai 19, 2011
Melcul
Demult îți porti casa prin lume
Ca să închizi în ea poveștile din copilărie,
Și iubirile multe, dar fără nume
duminică, mai 15, 2011
Cuvântul
Devine cuvântul tău pentru mine,
Când noaptea, uitată de lume, lângă noi rămâne
vineri, mai 13, 2011
Depresia
Azi e doar trecutul zilei de mâine,
Îmi latră soarta la ușă ca un câine
Care demult nu mai știe să muște.
sâmbătă, mai 07, 2011
Încercând
Picături grele cădeau de pe fruntea Veșniciei
Peste noi, care am chinuit-o întreaga noapte,
Încercând să-i descoperim secretul printre șoapte
Pentru ca apoi, dimineața târziu, să-i ascundem zilei
Neputința noastra de a opri timpul,
Care a trecut mereu pe lângă noi
Cum trece molcom prin somn un strigoi,
Amitindu-ne că zi de zi ne trăiam coșmarul
Osândiți să ne iubim ca doi balerini
Care dansează neîndemânatec pe muzica Lui,
Încercând să smulgă din inima visului
Toată iluzia de veșnicie împletită din minuni.
Acum , când vezi și tu că nu am reușit,
Să mă privești fără să mă cerți sau să mă urăști,
Să nu încerci din fiecare gând să mă gonești,
Ci să mă ierți, căci în lipsa de speranță te-am iubit.
joi, mai 05, 2011
Ploaia în doi
Ploua aproape mut peste străzile reci
Peste livezi, peste case și peste poteci
Eu m-am așezat demult aici
Să-ți povestesc despre cum poți să încerci
Să fii una cu ploaia
Să-mi săruți părul, ochii, buzele și haina
Să uiți cine ești și să pătrunzi în mine
Ca să învățam împreuna
Cum e sa fim una.
Iar când te trezești din vis
Lângă tine te rog să mă primești
Fără să mă alungi în gând
Și să-mi arăți cum e să iubești
Și să-ți petreci zilele râzând.
marți, mai 03, 2011
de prea mult timp fără tine
se-așeaza un greu miros de cavou
peste fiecare sentiment nou.
E seară și îngerul îmi zboară
lasându-mă a câta oară
Să zac rapusă de grele patimi
Cunoscute de puținele inimi
În adâncul cărora nu există limite,
Căci ele cunosc doar noapte
Doar vise și șoapte
Îmbibate cu miros dulceag de dorințe coapte.
sâmbătă, aprilie 16, 2011
...
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
( "Risipei se dedă florarul" de L. Blaga)
duminică, aprilie 10, 2011
diferența
Singurătate
Miros de tine îmi curge prin artere,
Când inima îmi bate fără putere
De parcă nu ar mai fi demult în mine,
Și numai ecoul ei în piept îmi vine
din lutul umed și rece
peste care viața liniștită trece
călcându-și moartea
luminată de o singură stea -
a mea.
sâmbătă, aprilie 02, 2011
dreptul la greșeală
marți, martie 29, 2011
despre tăcere
duminică, martie 20, 2011
supărare
joi, martie 17, 2011
în iarbă
și-mi pare că numai primavara înțelege
durerea,
căci o simte și ea
în mugurii noi
care stau prea singuri
în copacii mult prea goi
și-așteaptă
un singur semn
ca să-și desfacă viața,
să-și deschidă florile în care-ascund
un dor neliniștit de veșnicie
îmi amintesc și-atunci
tot primăvara-nțelegea
că nu de plăcere gemea
sufletul în mine și-n lunci
când obosiți de prea multe cuvinte,
de prea multe îmbrățișări,
ne-am așezat în iarbă
și n-am mai suflat o vorbă.
ai început să privești
dincolo de gândul meu isteț
și-n amurgul din ochii tăi
înmugurea sufletul.
luni, martie 14, 2011
dacă ar vorbi Primăvara...
cu ochi atât de verzi, de-adânci şi de neliniştiti
de parc-ar spune "tu nu ştii
că numai liniştea te scoate din minţi
când calcă peste duhul tău,
necruţător de greu,
cu roţi de tanc ruginit
pe care l-ai folosit în războiul cu tine
(mereu necinstit).
din spasme şi lupte liber ieşea numai sufletul
care demult nu mai încape în cuvinte,
pentru care nici măcar cerul nu-i destul.
azi îţi înfloresc ghiocei
în pământul tău care musteşte de gloanţe
de amintiri, de zbucium, de speranţe
care-ţi ard pe buze când îl săruti,
cand îl scoţi din minţi,
şi când îi aminteşti
că în tine încă se mai scriu,
pe albe foi din aşteptari tăcute,
nespuse poveşti
despre sentimentele lebedei mute
din peştera neagră în care nimeni nu vine
să-i amintească sărmane-i că poate zbura".
luni, martie 07, 2011
...
durerea din ochii tăi îmi curge printre vene
de parcă și-ar dori să fie a mea,
să înțeleagă golul din mine
în care doarme liniștit coșmarul de iluzii.
se lasă noapte-n tren
eu sunt atât de departe
încât numai cu gândul te mai chem
când mă ascund printre uitari
și-ncerc să caut noi cărări
și noi chemări spre viață.
iar dacă mă voi rătăci în ochi străini
îmi voi turna vin roșu în pahar
si voi aprinde o țigară
(așa cum am făcut atunci la gară)
să-mi amețească minutele goale
și să-mi ucidă timpul fară tine,
umplând golul din mine
cu fum mirosind a cavou
si nimic.
sâmbătă, martie 05, 2011
cearta
luni, februarie 28, 2011
rătăcire
printre copacii uitați de oameni
printre zapada sălbatică
pe care o călcau doar lupii când vânau
căprioare cu botul umed și cald
îngrozite de misterul morții
mult mai adânc decât tăcerea nopții.
m-am rătăcit printre stânci
care știu să aștepte și-atunci
când ziua uită de noapte
iar viața invață de moarte.
m-am rătăcit la apus
când soarele cuprindea pamântul
într-o sărutare dulce dar sangeroasa.
am început apoi să-mi spun povești
și a coborât noaptea în padurea fără sfârșit
ca să uit cât sunt de fricoasă.
îmi amintesc cum tremuram,
poate de dor,
poate de fig
și-am adormit
lângă stașnicii munți din ochii tăi
pe care i-am cautat mereu
când sufletul îngrozit se lupta cu mine
și încerca să-mi spună cine sunt eu.
căci, vezi, pe atunci eu nu stiam
că-n agonia din mine
te visam
insetată de tine
și de munții tăi cu zapadă sălbatică
care nu cunoșteau ziua de mâine
și care nu au aflat nici acum
că ai ascuns în ei un singur drum
pe care te întorci noaptea, pe ascuns, la mine.
miercuri, februarie 23, 2011
...
îmi scot masca de șoapte,
nici regret,
nici dragoste,
doar noapte.
cu dor de tine îmi cuprind trupul gol
să-mi încălzesc singură
nuditatea ascunsă în inimă
ca durerea copacului în scorbură.
mă uit în pat ca după tine,
chiar dacă stiu că sunt numai cu mine.
întorc spatele fară să mai sărut
pleoapele opace din lut
care încă mai ascund ochi mult prea adânci
pentru cenușa de vise pe care mi-o aduci
dureros de senin , fără să știi
că eu am ars…speranțe vii.