sâmbătă, decembrie 31, 2011

Călătorie metafizică

Uitarea-i atunci
Când mergi în tren,
Cu ușile deschise,
Și-arunci țigările
Pe jumătate aprinse.
Țigările, Gândurile,
Amintirile.
Și fostele iubiri.

marți, decembrie 27, 2011

Bucureştiulîndeosebiare cele mai toxice amurguri,
 în toate anotimpurile
E greu  rămâi singur nu te îndrăgosteşti nu-ţi cauţi pereche     într-un astfel de oraş,       în care soarele se stinge cu atâta melancolie...

 (Mircea Eliade, Nuntă în cer)

luni, decembrie 26, 2011

Pasărea sihastră

Am fost pasăre albastră pe cerul tău.
Zborul îmi era fără de urmă
Acolo unde îţi desenai soarele,
Lăsând gratiile coliviei în umbră.

M-ai strivit între norii nergri
Cum striveşti iubirea între gânduri.
Mi-ai strâns aripile între colţii furtunii,
Pân-au crăpat ca zborul între gratii.

Îmi pluteşte trupul pe apete-ţi negre,
Unde ascunzi noaptea sub valuri de durere.
Întunericul îşi întinde clipele fără sfârşit.
La priveghi, Iubire, nimeni n-a venit.

vineri, decembrie 23, 2011

Maya Plisetskaya - "Swan"

Tariful curvei

Să fii acolo
Faţă în faţă
Cu viaţa ta.
Să vezi că ea ştie cum e să fii o curvă,
Să vezi că zi de zi îşi îndeplineşte meseria
Cu aceeaşi conştiinţă a perfecţiunii.
Tu să-ţi fii avocat,
Să dai adevăr minciunii,
Zi de zi,
Să fii acolo
În lupta din tine judecată nedrept.

Seara
Când ciocneşti un pahar cu frumoasa ta curva
Să ai acelaşi toast
"de la un mebreu al profesiunii la altul"
Să nu crezi c-o jigneşti vreodată
Să nu-ţi fie teamă că pleacă,
Curva ta o să rămână lipită de tine
Atâta timp cât o plăteşti bine.

Tariful ei - fiecare clipă
De dragul ei îţi iroşeti timpul
Lângă ea îţi bei veninul
Din speranţe stricate
Şi gânduri necurate.

joi, decembrie 22, 2011

Suspiciunea

Când am intrat
Eram încălţată cu bocanci,
Urcam scările din fiinţa ta
Până am ajuns în dormitorul gândurilor
Şi nici măcar nu m-am şters la intrare.

M-am stânjenit cumplit
Şi m-am oprit.
Gândurile tale intime erau goale
Dormeau lipite unele de celelate.

Mai întâi am călcat cămaşa albă,
Apoi am făcut un pas înapoi
Şi am călcat o silabă.
Era rodul unui gând duios,
Eu din greşeală l-am ucis.

Îl priveam tăcută de câteva ore
Oare moartea gândurilor doare?
Oare ce-ai fi zis
Dacă nu l-aş fi ucis?

În locul lui se năştea o întrebare,
După altă întrebare
Şi toate erau - murdare...

Vânătoare

Am căutat-o în zăpada obrajilor tăi,
În izvorul de sub genele lungi,
Sub aripile cuvintelor moi,
Și-n apusul buzelor roșii.

Prada a ieșit înaintea mea,
Am călcat-o pe fălci,
Dar am lasat-o sa ne înghită,
Între coastele ei a încaput fiecare clipă...
Până când am rămas doar cu umbra ta.

Acum fiecare noapte-i o evadare ratată.

Cine poate ieși din bestia Iubire,
Când fiecare zid e amintire?

marți, decembrie 20, 2011

Amestecare

atunci erau doi.
El îi aruca cuvinte
cu ghearele ascuțite
și-n ochii ei se adunau ploi.

trăgeau amândoi însetați din țigară
și sufletul ei începea să ardă,
dar pentru El demult nu mai conta
dacă fumul venea din țigară sau din Ea.

duminică, decembrie 18, 2011

Chaos între viață și moarte

Îmi cuprind cu disperare în palme tâmplele,
În capul meu Noaptea sparge toate zielele
Iar din masacrul strașnic rămân câteva stele,
Transformate de bătrânul Charon în călăuze.

Pân' la Hades calea-i lungă pentru luntea-i mică,
Pe lângă Styx mai curg trei râuri încă -
Al Tristeții, al Durerii și al Uitării,
Fără lumină, drumu-i labirit al rătăcirii.

De când ai pus piciorul în luntrea din mine
Timpul aiurit a uitat ce-i ziua de mâine,
Fiecare clipă s-a transformat în uragan
Și Charon a răms fără niciun elan.

Iubire, te-ai oprit la gura Infernului
Toate râurile aveau cursul pustiu.
N-ai atins Tristețea, Durerea sau Uitarea,
Dar ai umplut hăul Iadului, tu-mi ești acum marea.

sâmbătă, decembrie 17, 2011

Purgatoriu

E mult prea multă carne în jurul meu
Când mi-e trupul strâns lipit de-al tău.
Sunt osândit să-ți port pe umeri cerul
Sub care îți ascunzi cu grijă misterul.

E mult prea multă patimă în sărutul tău
Când ți-e trupul stâns lipit de-al meu.
Ai galopat cu nesaț prin venele-mi pustii,
Ești prea ostenit s-ajungi la focul inimii.

Eros ne învață trupește despre suferință,
Chinuindu-ne în plăceri, uităm adesea de căință.
Rămanem încătușați, cu trupurile împreunate...
Și ticăloșii intră-n Paradis, după o eternitate.

Odă nebuniei

O să mușc din buzele lui Eros
Până când strigătul său
O să crape zidul tău sticlos
Prin care-ți văd dorința fără s-o simt.

O să-mi plimb degetele pe coapsele lui Venus,
Adunându-i din somn toate visele fierbinți
Să-ți fac din ele ceai negru la apus,
Când mă privești cu ochi atât de cuminți.

O să fur întunericul lui Hades
Să avem noapte mai multă,
Să-mi spargi mințile mai des,
Căci doar tu curmi strașnica luptă
Când trupul și sufletul se-ntrec în demență.

joi, decembrie 15, 2011

Martiriu

Îmi chem gândurile in fața Inchiziției
Rând pe rând
Mi se destăinuie fiecare gând.
Dumnezeul lor esti tu , Iubire,
Din ochii tăi și-au făcut sfinți,
Din umbra genelor tale - îngeri,
Din sărutăti - o singura credință .
Toate blesteamă Rațiunea,
Căci cred în mânturea ta
Și-acum trăiesc în rugăciune.

Le biciuesc cu adevăruri,
Le arăt că ești numai iluzie -
Zadarnică-i tortura mea...
Farmecul tău le-ncătușează fără lanțuri.

Să piară toate-n flacăra uitării!

***

Stau singură, în bezna nopții,
Le spăl cenușa cu lacrimi,
Căci în urma lor rămân goluri
Săpate-n dureroase patimi.

luni, decembrie 12, 2011

dragostea-i asa
ca lectura unei carti
ramai uneori blocata intre pagini,
te zbati intre cuvinte,
te lipesti de litere
si nu mai poti sa iesi.
s-apoi te-ntrebi
citind traiesti?
sau doar iubesti - o iluzie?
iar si iar,
pagina dupa pagina.

inchide cartea!
inchide-ti gandurile...
nu vezi ca dupa fiecare rand
te-asteapta o fiara razand?
nu simti cum isi indinde ghearele
dupa fiecare cuvant?

marți, decembrie 06, 2011

Sunt Iuda și tâlharul

M-am atins de tine mustind de păcate,
Prefăcătoria,ipocrizia,minciuna și trădarea,
În sufletu'mi meschin erau toate
Când ai început să-mi predici iubirea.

Sunt Iuda,ți-am dăruit mai multe sărutări
Ca să-mi sporească ticăloșenia,
În iadul tău să înmugurească trădări
Și zilele să-ți fie răstigniri.

Mi-am împletit funia pe întuneric
Din spini,regrete și lacrimi cu arsenic.
Mi-am ars sufletul,din arginți cuie să fac
Și-n dreapta ta trupul să-mi răstignesc.

Da,sunt și tâlharul care-ți ia tot ce-i bun
Iubirea,fericirea,speranța,adevărul.
Fiecare sângerează pe crucea sa și-ți spun -
O vorbă bună.Apoi mi-aștept iadul și călăul.

La poalele Golgotei

Iisus e răstignit în mine,
Iar eu aștept a treia zi -
Zi de zi.

Crucea putredă a iubirii nostre
Am păstrat-o în ochii umezi și umbroși
Așteptând zile mai limpezi și primind doar ploi.

Spini de cuvinte mi-ai pus pe creștet
M-ai biciuit cu mâinile goale
Sfărmând orice îmbrățișare
Și când ți-am cerut îndurare
Mi-ai pus în palme cuiele.

Acum am timp suficient
Să mă răstignesc
Pe-această cruce rece,
Pe care demult nu o mai pot duce.







"cu moartea pe moarte călcând"

marți, noiembrie 29, 2011

Melancolie

Timpul mi-a strâns clipele în pumni,
Ca pe niște semințe de pustiu,
Le-a semănat în sufletu-mi îmbibat
Cu amarul din gene dezlegat.

Flori roșii de mac
Înfloresc în urma ta
Și-n petalele lor
Clocotește acum sângele
Viitorului zdobit de dor.

.

Vodka e îmbrățișarea durerii scursă în pahar.

luni, noiembrie 28, 2011

Sfoara

Sunt câteva zile de când am început să țes
În zadar și des
Un fir subțire de infime speranțe.
Am agățat în el regrete, amintiri despre acele dimineți
Cu miros de cafea, certuri și firimituri de „te iubesc”.

Trupul și mintea nu-mi îngăduie să părăsesc
Colivia de spini a trecutului.
Dar cine stie, poate sufletul se va agăța
De sfoara asta atât de subțire
Și pe nesimțite, neștiut de nimeni,
Va evada.

miercuri, noiembrie 23, 2011

A Fine Frenzy - Almost Lover

...

Muzica se-ntrece cu ploaia dinadins.
Tăcerea se zdrobește între note
Și se prelinge pe buzele geamului deschis.

În cer Dumezeu mângâie vioara și îngerii plâng.
Numai Lucifer dansează cu Noaptea
Când stelele ei cad pe rând
Zdrobite de un singur gând:
Cine a uitat Iubirea pe pământ?
Poate Dumnezeu auzind îngerii plângând
Sau poate Lucifer sărutând Noaptea și zâmbind...

marți, noiembrie 22, 2011

Pata

Bunicul meu a murit.

Bunicul meu a murit în aprilie.

Bunicul meu a murit și timpul a uitat să trecă.

Timpul a uitat să facă din durere o amintire.

Bunicul meu avea o casă modestă la țară, construită cu mâinele lui puternice dar modeste. În casă este un cuptor pe care el dormea lângă un rodio vechi la care asculta mereu "Radio România" și lângă un telefon bej care suna din de în ce mai rar, la care vocea mea nu s-a mai auzit de peste doi ani de zile. După ce termina munca pe câmp și în curte își odihnea trupul trudit cândva timp de 10 ani în chinurile lagărului din Siberia. Îi placea să citească Biblia și reviste religioase sau să-i povestească bunicii amintiri cu nepoții lui, mai cu seama cu mine când aveam aproape cinci ani și mergeam cu el peste tot întrebându-l despre orice.

Când mă gândesc la el îmi amintesc glumele lui naive de care râdeam cu atâta poftă, privirea senină și albastră ca cerul în zilele călduțe de primăvară, trupul care nu făcea loc slăbiciunii în mișcările lui lente, vorbele duioase și rare, săruturile amestecate cu lacrimi de bucurie care se așezau pe obraji, pe ochi, pe frunte și, când am devenit "domnișoară", pe mâinele mele. Nu am știut niciodată ce sentimente curate și puternice se așterneau odată cu fiecare sărut. Țin minte cum îmi frecam gingaș obrajii, apoi mâinele, căci barba bunicului meu era aproape mereu nerasă și atingerea ei aspră îmi dadea fiori, încât de fiecare dată simțeam nevoia să opun o mică rezistență.

Doar ce făcusem 20 de ani când am revenit în curtea de la țară unde mi-am petrecut o parte din copilăria mea. Eram grăbită și am intrat cu pași mari în casa lui ca să dau un telefon. M-am izbit cu o forță cumplită de lipsa lui atât de dureroasă. Era liniște și frig. M-am apropiat de telefon și am rămas suspendată în timpul care a uitat să mă învețe despre ce-i singurătatea în casa în care m-a învățat despre ce-i iubirea necondiționată. Am simțit puțină căldură în obraji odată cu primele lacrimi. Mi-am amintit de atingerea aspră și de sărutul umed... Doamne cât de mult îmi lipsesc! Mi-am îndeptat ochii spre cele două perne aranjate frumos, cele care-i sprijineau trupul când citea și poate aștepta să-l sun. Mi-am amintit când m-a pus prima oară să citesc Cântarea Cântărilor, cred că aveam 16 ani, apoi mi-a spus că am ochi de porumbiță. A fost cel mai frumos lucru pe care l-a spus cineva vreodată despre ochii mei aproape negri care uneori privesc lumea violent de insistent. Mă gândeam la toate și la nimic, îi simțeam lipsa cu fiecare por. Mi-am îndreptat apoi ochii spre perete și am văzut acolo o pată gri lăsată de hainele lui îmbibate cu ploi, cu ninsori și cu noroi. Mi-am aruncat toată duioșia spre pata făcută de el în lipsa mea și-mi venea s-o iau în brațe ca pe ultimul lucru care-i păstra oarecum prezența. Am vrut s-o ating dar ușa s-a deschis și vocea tatălui meu îmi spunea să mă grăbesc. Am dat un telefon și am iesit buimacă.

Oare asta e tot ce putem lăsa în urma noastră? O pată?

vineri, noiembrie 18, 2011

alchimie

îmi beau vinul roșu și dulce
în care am stors sânge de vise
coapte-n nopți cu parfum de vară.

în lipsa ta distilez suspine din tăcere,
fum greu de iluzii îmi curge prin artere -
se pare că am uitat demult să fiu doar amintire...

zi de toamnă

norii își întind ramurile gri
peste geamul meu pustiu
îmi scot sufletul prin țigări -
mi-e dor să nu mai fiu...

luni, septembrie 26, 2011

Autoportret

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
Eu o să-l dezbrac de conștiință,
O să-i lepăd toate podoabele-
Toate vechile iubiri,
O să-i umezesc buzele
Pe care dorm grele tăceri,
O să-i închid apoi ochii negri
Cu mlaștina lor plină cu noroi
Unde binele învață răul ce-i un război.

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să mă așez lângă tine când încerci
Să-i deosebești rănile deschise de cicatrici,
Să-i cauți cu milă mâinile reci
În care își ascunde lacrimile
Când singurătatea îi sărută durerile.
Dacă îți pui obrazul cald pe umărul gol,
Să nu privești urmele de pe gât
Unde răul l-a sugrumat…
În diferite forme, cu aceeași poftă.


Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să-l silesc să râdă
Până-i fac oglinda cioburi
Și pivind dureroasele găuri
Să-mi spui ce ochi frumoși am.

luni, septembrie 19, 2011

Provocare

Să ne lepădăm de grijile lumești,
Să-L apucăm pe Dumnezeu de tălpi
Și să-L facem să râdă în hohote
Până își amintește de copilărie.

Să ne ierte că suntem păcătoși,
Să fim pentru El cei mai frumoși,
Copii cu ochi negri de smoală
Care au uitat că viața-i o școală.

Să ne jucăm cu focul Lui minunat
Până ne bubuie iubirea în piept
Și răniți de fericire adâncă,
Să adormim pe o iluzie lungă.

Să miroase a îngeri și a cafea,
Să te îmbraci cu îmbrățișarea mea
Și în fiecare dimineață târzie,
O să-ți scriu pe gene o poiezie.

vineri, septembrie 16, 2011

în rate

îmbrățișarea ta-i mai dureroasă acum
când nu mai suntem
trup fierbinte lângă trup.

primesc iubirea ta numai în rate.
am ajuns să mătur praful de pe stele,
sunt vagabond blestemat cu buze sărutate.
nu am nici casă, nici haine căduroase,
doar jumătate de speranță și câteva zile
furate astă noapte de la frumosul Eros.

îmi port averea mică în sân
eu tot îți dau, îți spun...
ființa mea poate o crezi săracă,
dar...o primești pentru o mică rată?

Нежность (Tandrețe)





Tandrețe (o încercare de traducere)

Când te-am văzut prima oară erai un zambet, îmi părea că imi amintești de toți cei pe care i-am iubit, cu care am vrut să fiu împreună. Stăteam înlemnit, nu mai aveam cuvinte și abia am putut să zic “nu te gândi la nimic rău, încă nu ne-am despărțit, dar eu deja vreau să te văd din nou”. Nu mă pot sătura de mirosul părului tău. O întrebare sinceră: “Poți să rămâi?” . Primul sărut, numele tău pe buzele mele, cuvinte simple de care eram mândru. Sunt atât de multe lucruri în jurul nostru, dar cu tine totul e diferit. Nu mi se pare, eu chiar simt cu adevărat că însemni ceva pentru mine. Adormeam ținându-ne strâns de mână, îmi era frică să nu te pierd…ești atât de frumoasă, nu mă pot sătura să-ți ascult respirația. Nu am nevoie de nimic fără tine, mă auzi?

Ah ,e atât de dureros, dă-mi tandrețe….

Am început visând drumul nostru spre succes, ziua noastră era lungă și plină cu râs. Trăiam fără timp, fără să ne gândim la ani și la minute. Ne bucuram ca niște copii când găseam bani în paltoanele de iarnă. Nu aveam nevoie de celebritate ca niște cărți mici de aur(:??). noi ne iubeam pur și simplu și străluceam ca niște beculețe;)). Parcă suntem de pe altă planeta, nu semănăm cu nimeni de pe Pământ. Vorbesc despre tine și mi se face pielea de găină. Mereu am rămas noi înșine și sunt fericit pentru asta. Suntem oameni simpli, nu Bonnie și Clyde. Ne gândim unul la celălat, ne bucurăm că trăim ca niște invizibili. Și dacă o să mă întrebi dacă am vreun secret, o să-ți răspund că sunt fericit căci te am pe tine. Vom fi mereu împreuna, ascultă-mă, nu am nevoie de nimic în lumea asta, fără tine.

Ah ,e atât de dureros,dă-mi tandrețe….

Îi sunt recunoscător cerului,îi sunt recunoscător soartei că îți dedic ție acest cântec. Lângă tine am înțeles cine sunt. Toate fricile mele sunt atât de departe. În acest oraș, în acest apartament, în această viață, în această lume ciudată, îți cer să fii cu mine. Ești dragostea mea, ești tot de ce am nevoie.

Ah ,e atât de dureros, dă-mi tandrețe….

marți, septembrie 13, 2011

Înrobit de iubire

M-am așezat  la poalele buzelor tale
Muream de sete dar nu te-am atins.
Mă ardea soarele negru din privirea ta,
Am tăcut. Numai în gând am plâns.

Mi-am dorit apa din izvorul tău cel mai adânc
Să-mi spăl ochii sufletului de noroiul fricii,
Până l-am ajuns pe Dumnezeu în ultimul gând,
Unde dragostea,fericirea și tu sunteți supremele vicii .

Mi-am întins trupul gol și rușinos lângă al tău,
Am îmbătat păcatul și l-am mințit că-s ateu.
Am ajuns să invăț că plăcerea este și da și nu
În același timp, lângă tine…mereu.

miercuri, septembrie 07, 2011

Pocăință

faci timpul să pară atât de important
când mă răstignești în prezent,
în cuie de "amintește-ți".

stau în genunchi pe cioburile inimilor frânte,
aștept să-mi distrugi cu milă zidurile de libertate.
ca un Sisif îmi împing sufletul de piatră spre tine,
totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

luni, septembrie 05, 2011

Balatnță




Îți adun flămând trupul gol în retină,
Sunt aproape orb și tu ești lumină.

Mă agăț de tine ca de ultima speranță,
Sunt moribund și tu ești numai viață.

Îmi strivesc buzele de ale tale până mă dor,
Sunt deșert blestemat și tu ești apă de izvor.

Îmi lipesc urechea de liniștea din pieptul tău când adorm,
Sunt un soldat ciuruit de gloanțe și tu ești ultimul meu somn.

duminică, august 28, 2011

ce am fără tine, dragoste

am numai amintiri de plumb în aripi
zborul mi-e ancora acum.
de zile întregi cerșesc în genunchi
pe-al soartei rece drum.

am numai supradoze de timp,
în toate clipele fără de tine
inima-mi bate-n piept ca un ghimp,
înmugurește durerea-n vene.

am numai regret mizerabil sub plapumă
și lipsa ta bătută dureros în cui.
cresc flori de cucută sub fiecare lacrimă,
e primăvară în oglinda sufletului.









joi, august 25, 2011

mă apasă viața grea pe piept
până îmi trosnesc speranțele,
și îmi crapă visele,
până uit de tot
să te-aștept.



luni, august 01, 2011

de tine

îmi aduc aminte cum îmi plimbam degetele prin părul tău nergu,
așa cum soarele își plimbă razele prin lume
fără să caute un loc anume
căci peste tot
se simte -
acasă.

îmi aduc aminte cum mă lipeam de trupul tău târziu în noapte
așa cum șoaptele se lipesc de inimă, aproape
lăsând o parte goală
să-ncapă  apoi -
durerea.

îmi aduc aminte cum mă trezeam mult prea dimineață
așa cum se trezesc călugării în mănăstiri
și mă rugam privindu-ți fața
din iubire să fac -
o minune.

Leonard Cohen - A Thousand Kisses Deep

You came to me this morning, and you handled me like meat.
You'd have to be a man to know how good that feels, how sweet.
My mirror twin, my next of kin, I'd know you in my sleep.
And who but you would take me in, a thousand kisses deep?

I loved you when you opened like a lily to the heat.
You see, I'm just another snowman, standing in the rain and sleet,
Who loved you with his frozen love, his secondhand physique,
With all he is, and all he was, a thousand kisses deep.

I know you had to lie to me. I know you had to cheat,
To pose all hot and high, behind the veils of sheer deceit.
Our perfect porn aristocrat, so elegant and cheap.
I'm old, but I am still into that, a thousand kisses deep.

I'm good at love, I'm good at hate It's in between I freeze.
I've been working out, but, it's too late, it's been too late for years.
But you look good, you really do, they love you on the street.
If you were here, I'd kneel for you, a thousand kisses deep.

The autumn moved across your skin, Got something in my eye,
A light that doesn't need to live and doesn't need to die.
A riddle in the book of love, Obscure and obsolete.
To witnessed here in time and blood, a thousand kisses deep.

And I'm still working with the wine, still dancing cheek to cheek.
The band is playing Auld Lang Syne, but the heart will not retreat.
I ran with Diz I sang with Ray, I never had their sweep.
But once or twice they let me play, a thousand kisses deep.

I loved you when you opened like a lily to the heat.
You see, I'm just another snowman, standing in the rain and sleet,
Who loved you with his frozen love, his second hand physique.
With all he is, and all he was, A thousand kisses deep.

But you don't need to hear me know, and every word I speak,
It counts against me anyhow, a thousand kisses deep.

I think I always knew you would be the greatest.

sâmbătă, iulie 30, 2011

îmi îngheță pe buze mii de cuvinte.
iubire, fără tine în mine-i mai frig,
îmi strâng zilele în sân și mă ridic
mă uit înapoi, au mai rămas minute,
de când nu ești aici sunt tot mai multe...

fiecare dimineață se naște tot mai goală,
mă lovesc de atâtea clipe nude,
și viața-mi toată devine letală precum o boală
strivesc nopțile între genele ude
căci lipsa ta numai durerea o ascunde.







fragmentat

o băutură mai tare
o țigară mai amară
încă mai vreau
să uit cum ne-am întâlnit
să uit când privirea ta m-a lovit
în sufletul aproape amorțit...


o băutură mai tare și cuvinte mai scurte
o cârpă înmuiată bine în tăcere
să-mi șterg amintirele 
și gândurile
nu te mai lasă să pleci
toate drumurile te-aduc înapoi aici
că-n mine-i doar un labirint
din care durerea nu iese nicicând


o băutură mai tare 
alunec în altă stare
te trag după mine să-ți cer iertare
îmi curge mai repede timpul prin vene
se izbește de inimă și geme
o ia mai încet 
acum fără tine...și...
stop!
la dracu!


o băutură mai tare am zis!

miercuri, iulie 27, 2011

Iertare

iertarea la început e așteptare
când fiecare gândește că celălalt va face primul pas.
zi de zi așteptarea devine tăcere,
când fiecare cuvânt duios e ascuns în gând.
tăcerea naște în timp uitare,
când sufletul nu-și mai privește rana sângerând.

luni, iulie 25, 2011

"Only those people who are capable of being alone are capable of love, of sharing, of going into the deepest core into the other person, without possessing the other, without becoming dependent on the other, without creating “the other,” reducing the other into a thing, and without becoming addicted with the other. They allow the other absolute freedom, because they know if the other leaves, they will be as happy as they are now. Their happiness cannot be taken by the other, because it is not given by the other."


                                                                                                                                         OSHO

duminică, iulie 24, 2011

Iubitului meu



Cuvintele ți-s grele deseori
Și așzându-le în sunete atât de grave
Ele nu știu s-atingă iubirea decât șifonând-o.

joi, iunie 23, 2011

Joc de Arte


Mă duce gândul în altă parte,
Încerc să-mi las dorul departe.
Undeva prin foile din carte,
Unde furtuna se împarte
În cioburi de cuvinte sparte.
Ființa mi se pierde și se desparte.

Numai liniștea o păstrez aparte -
În inima războinicului Marte.

marți, iunie 21, 2011

Dorul

Seară de seară îți mângâi umbra genelor,
M-așez pe buzele-ți închise și le sorb mireasma,
Cuprind în palme primele ganduri ale stelelor
Și misterul din ele îl asez pe fruntea ta.
Te strâng în brațe până-ți trostesc coastele,
Iar zgomotul lor dureros trezește sufletul din tine.
Sunt tot acolo și în miez de noapte, când te trezești,
Îl cauți prin cearșafuri și nu-l găsești.
Știu că vrei să-l ai aproape,să-i strecori secretul
Langă ureche, de parcă ți-ar fi frică de mine.
ʺIubitule, m-a apucat un dor de tine...ʺ i-ai spune tu,
Totuși rămânem doar noi doi
Să privim noaptea în ochii reci și goi.

Voință de nemurire



Vreau să-mi lipesc urechea de bolta cerului
Să-i ascult eternitatea.
Vreau să mă îndrăgostesc cu totul de infinit,
Să-i sărut stelele pe rând.
Vreau să fiu un zâmbet în copilăria lui Dumnezeu,
Să-I pătrund în primul gând.
Vreau să fiu buzele Evei când sărută șarpele,
Să-i schimb blestemul în tăcere.
Vreau să legăn Timpul în brațe când încă-i copil
Să-i adorm dorința de trecere.
Vreau să nu afli vreodată că sunt doar un mag
Care din nemurire face o zi de iubire.

sâmbătă, iunie 18, 2011

Hoinar


Îmi pare uneori că oamenii mă înghit și mă trăiesc
Și zi de zi, seară de seară, prin golul din mine scormonesc.
Mă ascund mai des printre clapele de pian
Să găsesc la sfârșitul muzicii un nou elan.
Noaptea târziu, când luna smulge cerului prea multă lumină,
Alerg pe raza subțire de stea, să-i ating un colț de inimă.
Mă așez pe-o muchie de minut și aștept
Să strângă zorii lacomi noaptea la piept.

Mă izbesc de peretele pieptului cu dor
Și mă întorc sleit la tine
Înainte să disper și să omor
Sufletul hoinar din mine.

vineri, iunie 17, 2011

Lucifer

Sunt rece în fața ta precum cenușa unui fost vulcan
Din care a rămas doar un crater adânc pe lună.
Unde Dumnezeu a topit lumina sfântă și udă
Împletită cu taina din apăsatul sărut a lui Iuda.

Taina nebună pe care numai tu poți s-o mai știi
Când îmi săruți, pe furiș, aproape banal
Pustiul pervers al sufletului meu aproape carnal
Și mă privești cu ochi mai negri, mai adânci și mai vii

duminică, iunie 05, 2011

Dorința


Obrajii tăi fierbinți topesc zilele de vară
Când schimbăm timpul într-un sărut,
Noaptea întreagă o ascundem prin vene
Să ne spălăm stelele sufletului de lut.

miercuri, iunie 01, 2011

Noaptea

Își strânge Dumnezeu soarele în sân și-i ia lumina,
Să nu-ți mai văd ochii mistuitori și să-ți iau mâna.
Întunericul ne ascunde trupurile și ne pierde umbrele,
Eu îți sărut cu sete stelele, liniștea, lipsa și zorile.

luni, mai 30, 2011

Despre moarte se tace
Așa cum tace sufletul mortului
Care nu știe să-ți spună unde poate fi găsit
Când alergi dupa el prin vis
Când te strânge dorul de gât
Și urlă: viața te-a omorât.
Stai îngândurat lângă sticla ta cu vin
Când toate zilele-ți sunt din pelin…
Omule, ești singur și pribeag
Numai timpul iți este toiag,
Îl tocești în fiecare zi câte puțin
Apoi iți bei lacrimile ca pe venin
Toata tăcerea iți curge în suflet
Și se face o piatra de moară
Când fiecare gură de aer
Începe sa doară.

marți, mai 24, 2011

Uitarea


Ți-am scris mereu cu creionul pe foaia vieții

De frică sa nu greșesc, cum fac înțelepții

Azi ștergi primul “te iubesc” scris ștrengărește și apăsat.

Observi și tu acum că-n viața ta numai cute pe foaie am lăsat

Lacrima


Am ascuns sufletul în ochi prea devreme

și apoi,greșind, l-am strivit dureros între gene

până când s-a facut tot - o singură lacrimă.

joi, mai 19, 2011

Melcul


Demult îți porti casa prin lume

Ca să închizi în ea poveștile din copilărie,

Și iubirile multe, dar fără nume

duminică, mai 15, 2011

Cuvântul

Dans de fluture pe urechea plină cu șoapte
Devine cuvântul tău pentru mine,
Când noaptea, uitată de lume, lângă noi rămâne

vineri, mai 13, 2011

Depresia


Azi e doar trecutul zilei de mâine,

Îmi latră soarta la ușă ca un câine

Care demult nu mai știe să muște.

sâmbătă, mai 07, 2011

Încercând

Picături grele cădeau de pe fruntea Veșniciei

Peste noi, care am chinuit-o întreaga noapte,

Încercând să-i descoperim secretul printre șoapte

Pentru ca apoi, dimineața târziu, să-i ascundem zilei

Neputința noastra de a opri timpul,

Care a trecut mereu pe lângă noi

Cum trece molcom prin somn un strigoi,

Amitindu-ne că zi de zi ne trăiam coșmarul

Osândiți să ne iubim ca doi balerini

Care dansează neîndemânatec pe muzica Lui,

Încercând să smulgă din inima visului

Toată iluzia de veșnicie împletită din minuni.

Acum , când vezi și tu că nu am reușit,

Să mă privești fără să mă cerți sau să mă urăști,

Să nu încerci din fiecare gând să mă gonești,

Ci să mă ierți, căci în lipsa de speranță te-am iubit.

joi, mai 05, 2011

Ploaia în doi


Ploua aproape mut peste străzile reci

Peste livezi, peste case și peste poteci

Eu m-am așezat demult aici

Să-ți povestesc despre cum poți să încerci

Să fii una cu ploaia

Să-mi săruți părul, ochii, buzele și haina

Să uiți cine ești și să pătrunzi în mine

Ca să învățam împreuna

Cum e sa fim una.

Iar când te trezești din vis

Lângă tine te rog să mă primești

Fără să mă alungi în gând

Și să-mi arăți cum e să iubești

Și să-ți petreci zilele râzând.

marți, mai 03, 2011

de prea mult timp fără tine

se-așeaza un greu miros de cavou

peste fiecare sentiment nou.

E seară și îngerul îmi zboară

lasându-mă a câta oară

Să zac rapusă de grele patimi

Cunoscute de puținele inimi

În adâncul cărora nu există limite,

Căci ele cunosc doar noapte

Doar vise și șoapte

Îmbibate cu miros dulceag de dorințe coapte.

sâmbătă, aprilie 16, 2011

...

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

( "Risipei se dedă florarul" de L. Blaga)

duminică, aprilie 10, 2011

diferența

ți-am adunat zi de zi sufletul
în palmele mele,
am scuturat de pe el lutul
și i-am deschis drumul spre cer
însă tu l-ai așezat lângă pieptul meu
când nu mă înduram să ți-o cer.
până într-o dimineață
când soarele își plimba degetele sângerii
pe pământul lipsit de inocență
ți-am simtit sufletul mai aproape ca niciodată
i-am zâmbit duios și l-am sugrumat.
tu însă nu mi-ai spus un cuvânt
când îi trăgeai cadavrul prin pământ
și fără judecată m-ai condamnat
la moarte lentă, dar sigură

vezi,iubitule
diferența e simplă
cel ucis speră la viață și-atunci
când simte lama cuțitului rotindu-se
și moartea în mijlocul inimii, cuibărindu-se.
pe când cel condamnat
de orice speranță la viață e privat
și, pe bună dreptate, blestemat
să-și numere secundele
și-n lacrimi de sânge să le spele
pe rând
pâna-i ramâne
un singur gând :
că nu va exista un "mâine".

abia după ce m-am plâns dracului
mi-a spus că ai încălzit mereu
șerpi sub floarea sufletului.

Singurătate


Miros de tine îmi curge prin artere,

Când inima îmi bate fără putere

De parcă nu ar mai fi demult în mine,

Și numai ecoul ei în piept îmi vine

din lutul umed și rece

peste care viața liniștită trece

călcându-și moartea

luminată de o singură stea -

a mea.

sâmbătă, aprilie 02, 2011

dreptul la greșeală

înainte de milă, de dragoste sau de sacrifiuciu
Adam a cunoscut focul furiei,
călcând pe capul șarpelui
a rupt din rădăcini mărul din Grădina Raiului.
ascuns între mărăcini întâiul om a început să scrie
pe trunchiul gos, mustind de sevă, de Bine și de Rău
singurul drept pentru nenorocita femeie
care printre lacrimi amare învăța despre greșeală.

de atunci femeia înainte să iubescă,
să regrete, să seducă,
să mintă, să privească
învață întâi să greșească.

iar rodul seminței de greșeală
îl șterge cu podul palmei
când îi curg lacrimi pe obrazul fad
sau îl poarta în adâncul sufletului
unde rămân tot lacrimi care ard.












marți, martie 29, 2011

despre tăcere

se tace rece-n mine
așa cum tac fulgii de nea
despre mâinele care-i fac diferiți,
despre apa care-i transformă în fluturi albi,
despre parfumul lor de îngeri deghizați.

așa adânc se tace când se ard vise moarte în cer
iar cenușa lor albă se așterne pe câmp, pe șosea,
peste ochii tăi care încă îmi cer
să-ngheț focul de dor în lacrimi de tăceri
și să aștept noi primăveri

duminică, martie 20, 2011

supărare

atunci când îți curge vin negru și amar prin vene
când la ureche nu iți mai geme
vocea ei urmată de un sarut pe gene

atunci când stai singur lângă ei
când iți torni lacom în pahar și vrei
să îl golesti de vin, de amintiri, de dor, de ochii ei

atunci când iți deschizi sufletul
când o faci doar pentru că barul
e ticsit de fum și de idei anonime care te fac sa fii altul

atunci... ești suparat,
căci tu esti tu
pentru că noi suntem noi
numai cand suntem doi
altfel nu.






joi, martie 17, 2011

în iarbă

mă doare în piept de prea mult suflet
și-mi pare că numai primavara înțelege
durerea,
căci o simte și ea
în mugurii noi
care stau prea singuri
în copacii mult prea goi
și-așteaptă
un singur semn
ca să-și desfacă viața,
să-și deschidă florile în care-ascund
un dor neliniștit de veșnicie

îmi amintesc și-atunci
tot primăvara-nțelegea
că nu de plăcere gemea
sufletul în mine și-n lunci
când obosiți de prea multe cuvinte,
de prea multe îmbrățișări,
ne-am așezat în iarbă
și n-am mai suflat o vorbă.
ai început să privești
dincolo de gândul meu isteț
și-n amurgul din ochii tăi
înmugurea sufletul.

luni, martie 14, 2011

dacă ar vorbi Primăvara...

se-aşterne Primăvara în mine
cu ochi atât de verzi, de-adânci şi de neliniştiti
de parc-ar spune "tu nu ştii
că numai liniştea te scoate din minţi
când calcă peste duhul tău,
necruţător de greu,
cu roţi de tanc ruginit
pe care l-ai folosit în războiul cu tine
(mereu necinstit).

din spasme şi lupte liber ieşea numai sufletul
care demult nu mai încape în cuvinte,
pentru care nici măcar cerul nu-i destul.

azi îţi înfloresc ghiocei
în pământul tău care musteşte de gloanţe
de amintiri, de zbucium, de speranţe
care-ţi ard pe buze când îl săruti,
cand îl scoţi din minţi,
şi când îi aminteşti
că în tine încă se mai scriu,
pe albe foi din aşteptari tăcute,
nespuse poveşti
despre sentimentele lebedei mute
din peştera neagră în care nimeni nu vine
să-i amintească sărmane-i că poate zbura".

luni, martie 07, 2011

...

durerea din ochii tăi îmi curge printre vene

de parcă și-ar dori să fie a mea,

să înțeleagă golul din mine

în care doarme liniștit coșmarul de iluzii.

se lasă noapte-n tren

eu sunt atât de departe

încât numai cu gândul te mai chem

când mă ascund printre uitari

și-ncerc să caut noi cărări

și noi chemări spre viață.

iar dacă mă voi rătăci în ochi străini

îmi voi turna vin roșu în pahar

si voi aprinde o țigară

(așa cum am făcut atunci la gară)

să-mi amețească minutele goale

și să-mi ucidă timpul fară tine,

umplând golul din mine

cu fum mirosind a cavou

si nimic.

sâmbătă, martie 05, 2011

cearta

exista un noi,
când mă uitai,
de parcă nu mai conta că eram doi?

ai început s-arunci cuvinte furioase
în tăcerea mea de sticlă
și printre sutele de cioburi
te vedeam numai pe tine
căutând ziua de mâine
când, după judecata nedreaptă,
vei răstigni tăcerea din mine
să curgă dureros din ea misterul
care - crezi tu cu putere -
iți ascunde adevărul.

voi fi lângă tine
și vom plânge împreună,
tu neputincios și eu disperată,
când va învia din morți tăcerea
pe care mi-a sădit-o El.
înainte de primul cuvânt,
înainte de întuneric,
prin veșnicul nimic,
se tăcea în mine despre misterul sfânt.
până când lumina a adus adevărul
pe care-l cauți urlând.









luni, februarie 28, 2011

rătăcire

m-am rătăcit odată în munți
printre copacii uitați de oameni
printre zapada sălbatică
pe care o călcau doar lupii când vânau
căprioare cu botul umed și cald
îngrozite de misterul morții
mult mai adânc decât tăcerea nopții.

m-am rătăcit printre stânci
care știu să aștepte și-atunci
când ziua uită de noapte
iar viața invață de moarte.

m-am rătăcit la apus
când soarele cuprindea pamântul
într-o sărutare dulce dar sangeroasa.

am început apoi să-mi spun povești
și a coborât noaptea în padurea fără sfârșit
ca să uit cât sunt de fricoasă.

îmi amintesc cum tremuram,
poate de dor,
poate de fig
și-am adormit
lângă stașnicii munți din ochii tăi
pe care i-am cautat mereu
când sufletul îngrozit se lupta cu mine
și încerca să-mi spună cine sunt eu.

căci, vezi, pe atunci eu nu stiam
că-n agonia din mine
te visam
insetată de tine
și de munții tăi cu zapadă sălbatică
care nu cunoșteau ziua de mâine
și care nu au aflat nici acum
că ai ascuns în ei un singur drum
pe care te întorci noaptea, pe ascuns, la mine.

miercuri, februarie 23, 2011

...

îmi scot masca de șoapte,

nici regret,

nici dragoste,

doar noapte.

cu dor de tine îmi cuprind trupul gol

să-mi încălzesc singură

nuditatea ascunsă în inimă

ca durerea copacului în scorbură.


uit în pat ca după tine,

chiar dacă stiu că sunt numai cu mine.

întorc spatele fară să mai sărut

pleoapele opace din lut

care încă mai ascund ochi mult prea adânci

pentru cenușa de vise pe care mi-o aduci

dureros de senin , fără să știi

că eu am ars…speranțe vii.