vineri, iunie 07, 2013

Flori din iluzii

aș vrea să fii dimineața mea primăvăratică
să-mi lovești în geam cu aripile unui fluture,
să-ți simt atunci adierea plăpândă în artere
cum îmi curăță sângele de ultima doză mică.

lasă-ți mainile moi să intre în pieptul meu
cum intră rădăcinle florilor în pamânt.
ai s-ajungi acolo unde nu-i niciun cuvânt
căci iluziile nu încap într-o inimă de ateu.

vreau să prinzi rădăcini în pieptul meu pustiu
să crești în mine, să dai rod și să mă trăiești,
ca într-o dimineață primăvăratică să te trezești
cu un fluture alb care-ți bate în geamul pustiu.