luni, septembrie 26, 2011

Autoportret

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
Eu o să-l dezbrac de conștiință,
O să-i lepăd toate podoabele-
Toate vechile iubiri,
O să-i umezesc buzele
Pe care dorm grele tăceri,
O să-i închid apoi ochii negri
Cu mlaștina lor plină cu noroi
Unde binele învață răul ce-i un război.

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să mă așez lângă tine când încerci
Să-i deosebești rănile deschise de cicatrici,
Să-i cauți cu milă mâinile reci
În care își ascunde lacrimile
Când singurătatea îi sărută durerile.
Dacă îți pui obrazul cald pe umărul gol,
Să nu privești urmele de pe gât
Unde răul l-a sugrumat…
În diferite forme, cu aceeași poftă.


Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să-l silesc să râdă
Până-i fac oglinda cioburi
Și pivind dureroasele găuri
Să-mi spui ce ochi frumoși am.

luni, septembrie 19, 2011

Provocare

Să ne lepădăm de grijile lumești,
Să-L apucăm pe Dumnezeu de tălpi
Și să-L facem să râdă în hohote
Până își amintește de copilărie.

Să ne ierte că suntem păcătoși,
Să fim pentru El cei mai frumoși,
Copii cu ochi negri de smoală
Care au uitat că viața-i o școală.

Să ne jucăm cu focul Lui minunat
Până ne bubuie iubirea în piept
Și răniți de fericire adâncă,
Să adormim pe o iluzie lungă.

Să miroase a îngeri și a cafea,
Să te îmbraci cu îmbrățișarea mea
Și în fiecare dimineață târzie,
O să-ți scriu pe gene o poiezie.

vineri, septembrie 16, 2011

în rate

îmbrățișarea ta-i mai dureroasă acum
când nu mai suntem
trup fierbinte lângă trup.

primesc iubirea ta numai în rate.
am ajuns să mătur praful de pe stele,
sunt vagabond blestemat cu buze sărutate.
nu am nici casă, nici haine căduroase,
doar jumătate de speranță și câteva zile
furate astă noapte de la frumosul Eros.

îmi port averea mică în sân
eu tot îți dau, îți spun...
ființa mea poate o crezi săracă,
dar...o primești pentru o mică rată?

Нежность (Tandrețe)





Tandrețe (o încercare de traducere)

Când te-am văzut prima oară erai un zambet, îmi părea că imi amintești de toți cei pe care i-am iubit, cu care am vrut să fiu împreună. Stăteam înlemnit, nu mai aveam cuvinte și abia am putut să zic “nu te gândi la nimic rău, încă nu ne-am despărțit, dar eu deja vreau să te văd din nou”. Nu mă pot sătura de mirosul părului tău. O întrebare sinceră: “Poți să rămâi?” . Primul sărut, numele tău pe buzele mele, cuvinte simple de care eram mândru. Sunt atât de multe lucruri în jurul nostru, dar cu tine totul e diferit. Nu mi se pare, eu chiar simt cu adevărat că însemni ceva pentru mine. Adormeam ținându-ne strâns de mână, îmi era frică să nu te pierd…ești atât de frumoasă, nu mă pot sătura să-ți ascult respirația. Nu am nevoie de nimic fără tine, mă auzi?

Ah ,e atât de dureros, dă-mi tandrețe….

Am început visând drumul nostru spre succes, ziua noastră era lungă și plină cu râs. Trăiam fără timp, fără să ne gândim la ani și la minute. Ne bucuram ca niște copii când găseam bani în paltoanele de iarnă. Nu aveam nevoie de celebritate ca niște cărți mici de aur(:??). noi ne iubeam pur și simplu și străluceam ca niște beculețe;)). Parcă suntem de pe altă planeta, nu semănăm cu nimeni de pe Pământ. Vorbesc despre tine și mi se face pielea de găină. Mereu am rămas noi înșine și sunt fericit pentru asta. Suntem oameni simpli, nu Bonnie și Clyde. Ne gândim unul la celălat, ne bucurăm că trăim ca niște invizibili. Și dacă o să mă întrebi dacă am vreun secret, o să-ți răspund că sunt fericit căci te am pe tine. Vom fi mereu împreuna, ascultă-mă, nu am nevoie de nimic în lumea asta, fără tine.

Ah ,e atât de dureros,dă-mi tandrețe….

Îi sunt recunoscător cerului,îi sunt recunoscător soartei că îți dedic ție acest cântec. Lângă tine am înțeles cine sunt. Toate fricile mele sunt atât de departe. În acest oraș, în acest apartament, în această viață, în această lume ciudată, îți cer să fii cu mine. Ești dragostea mea, ești tot de ce am nevoie.

Ah ,e atât de dureros, dă-mi tandrețe….

marți, septembrie 13, 2011

Înrobit de iubire

M-am așezat  la poalele buzelor tale
Muream de sete dar nu te-am atins.
Mă ardea soarele negru din privirea ta,
Am tăcut. Numai în gând am plâns.

Mi-am dorit apa din izvorul tău cel mai adânc
Să-mi spăl ochii sufletului de noroiul fricii,
Până l-am ajuns pe Dumnezeu în ultimul gând,
Unde dragostea,fericirea și tu sunteți supremele vicii .

Mi-am întins trupul gol și rușinos lângă al tău,
Am îmbătat păcatul și l-am mințit că-s ateu.
Am ajuns să invăț că plăcerea este și da și nu
În același timp, lângă tine…mereu.

miercuri, septembrie 07, 2011

Pocăință

faci timpul să pară atât de important
când mă răstignești în prezent,
în cuie de "amintește-ți".

stau în genunchi pe cioburile inimilor frânte,
aștept să-mi distrugi cu milă zidurile de libertate.
ca un Sisif îmi împing sufletul de piatră spre tine,
totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

luni, septembrie 05, 2011

Balatnță




Îți adun flămând trupul gol în retină,
Sunt aproape orb și tu ești lumină.

Mă agăț de tine ca de ultima speranță,
Sunt moribund și tu ești numai viață.

Îmi strivesc buzele de ale tale până mă dor,
Sunt deșert blestemat și tu ești apă de izvor.

Îmi lipesc urechea de liniștea din pieptul tău când adorm,
Sunt un soldat ciuruit de gloanțe și tu ești ultimul meu somn.