Să ne lepădăm de grijile lumești,
Să-L apucăm pe Dumnezeu de tălpi
Și să-L facem să râdă în hohote
Până își amintește de copilărie.
Să ne ierte că suntem păcătoși,
Să fim pentru El cei mai frumoși,
Copii cu ochi negri de smoală
Care au uitat că viața-i o școală.
Să ne jucăm cu focul Lui minunat
Până ne bubuie iubirea în piept
Și răniți de fericire adâncă,
Să adormim pe o iluzie lungă.
Să miroase a îngeri și a cafea,
Să te îmbraci cu îmbrățișarea mea
Și în fiecare dimineață târzie,
O să-ți scriu pe gene o poiezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu