Chaos între viață și moarte

Îmi cuprind cu disperare în palme tâmplele,
În capul meu Noaptea sparge toate zielele
Iar din masacrul strașnic rămân câteva stele,
Transformate de bătrânul Charon în călăuze.

Pân' la Hades calea-i lungă pentru luntea-i mică,
Pe lângă Styx mai curg trei râuri încă -
Al Tristeții, al Durerii și al Uitării,
Fără lumină, drumu-i labirit al rătăcirii.

De când ai pus piciorul în luntrea din mine
Timpul aiurit a uitat ce-i ziua de mâine,
Fiecare clipă s-a transformat în uragan
Și Charon a răms fără niciun elan.

Iubire, te-ai oprit la gura Infernului
Toate râurile aveau cursul pustiu.
N-ai atins Tristețea, Durerea sau Uitarea,
Dar ai umplut hăul Iadului, tu-mi ești acum marea.