marți, martie 29, 2011

despre tăcere

se tace rece-n mine
așa cum tac fulgii de nea
despre mâinele care-i fac diferiți,
despre apa care-i transformă în fluturi albi,
despre parfumul lor de îngeri deghizați.

așa adânc se tace când se ard vise moarte în cer
iar cenușa lor albă se așterne pe câmp, pe șosea,
peste ochii tăi care încă îmi cer
să-ngheț focul de dor în lacrimi de tăceri
și să aștept noi primăveri

duminică, martie 20, 2011

supărare

atunci când îți curge vin negru și amar prin vene
când la ureche nu iți mai geme
vocea ei urmată de un sarut pe gene

atunci când stai singur lângă ei
când iți torni lacom în pahar și vrei
să îl golesti de vin, de amintiri, de dor, de ochii ei

atunci când iți deschizi sufletul
când o faci doar pentru că barul
e ticsit de fum și de idei anonime care te fac sa fii altul

atunci... ești suparat,
căci tu esti tu
pentru că noi suntem noi
numai cand suntem doi
altfel nu.






joi, martie 17, 2011

în iarbă

mă doare în piept de prea mult suflet
și-mi pare că numai primavara înțelege
durerea,
căci o simte și ea
în mugurii noi
care stau prea singuri
în copacii mult prea goi
și-așteaptă
un singur semn
ca să-și desfacă viața,
să-și deschidă florile în care-ascund
un dor neliniștit de veșnicie

îmi amintesc și-atunci
tot primăvara-nțelegea
că nu de plăcere gemea
sufletul în mine și-n lunci
când obosiți de prea multe cuvinte,
de prea multe îmbrățișări,
ne-am așezat în iarbă
și n-am mai suflat o vorbă.
ai început să privești
dincolo de gândul meu isteț
și-n amurgul din ochii tăi
înmugurea sufletul.

luni, martie 14, 2011

dacă ar vorbi Primăvara...

se-aşterne Primăvara în mine
cu ochi atât de verzi, de-adânci şi de neliniştiti
de parc-ar spune "tu nu ştii
că numai liniştea te scoate din minţi
când calcă peste duhul tău,
necruţător de greu,
cu roţi de tanc ruginit
pe care l-ai folosit în războiul cu tine
(mereu necinstit).

din spasme şi lupte liber ieşea numai sufletul
care demult nu mai încape în cuvinte,
pentru care nici măcar cerul nu-i destul.

azi îţi înfloresc ghiocei
în pământul tău care musteşte de gloanţe
de amintiri, de zbucium, de speranţe
care-ţi ard pe buze când îl săruti,
cand îl scoţi din minţi,
şi când îi aminteşti
că în tine încă se mai scriu,
pe albe foi din aşteptari tăcute,
nespuse poveşti
despre sentimentele lebedei mute
din peştera neagră în care nimeni nu vine
să-i amintească sărmane-i că poate zbura".

luni, martie 07, 2011

...

durerea din ochii tăi îmi curge printre vene

de parcă și-ar dori să fie a mea,

să înțeleagă golul din mine

în care doarme liniștit coșmarul de iluzii.

se lasă noapte-n tren

eu sunt atât de departe

încât numai cu gândul te mai chem

când mă ascund printre uitari

și-ncerc să caut noi cărări

și noi chemări spre viață.

iar dacă mă voi rătăci în ochi străini

îmi voi turna vin roșu în pahar

si voi aprinde o țigară

(așa cum am făcut atunci la gară)

să-mi amețească minutele goale

și să-mi ucidă timpul fară tine,

umplând golul din mine

cu fum mirosind a cavou

si nimic.

sâmbătă, martie 05, 2011

cearta

exista un noi,
când mă uitai,
de parcă nu mai conta că eram doi?

ai început s-arunci cuvinte furioase
în tăcerea mea de sticlă
și printre sutele de cioburi
te vedeam numai pe tine
căutând ziua de mâine
când, după judecata nedreaptă,
vei răstigni tăcerea din mine
să curgă dureros din ea misterul
care - crezi tu cu putere -
iți ascunde adevărul.

voi fi lângă tine
și vom plânge împreună,
tu neputincios și eu disperată,
când va învia din morți tăcerea
pe care mi-a sădit-o El.
înainte de primul cuvânt,
înainte de întuneric,
prin veșnicul nimic,
se tăcea în mine despre misterul sfânt.
până când lumina a adus adevărul
pe care-l cauți urlând.