așa cum tac fulgii de nea
despre mâinele care-i fac diferiți,
despre apa care-i transformă în fluturi albi,
despre parfumul lor de îngeri deghizați.
așa adânc se tace când se ard vise moarte în cer
iar cenușa lor albă se așterne pe câmp, pe șosea,
peste ochii tăi care încă îmi cer
să-ngheț focul de dor în lacrimi de tăceri
și să aștept noi primăveri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu