Picături grele cădeau de pe fruntea Veșniciei
Peste noi, care am chinuit-o întreaga noapte,
Încercând să-i descoperim secretul printre șoapte
Pentru ca apoi, dimineața târziu, să-i ascundem zilei
Neputința noastra de a opri timpul,
Care a trecut mereu pe lângă noi
Cum trece molcom prin somn un strigoi,
Amitindu-ne că zi de zi ne trăiam coșmarul
Osândiți să ne iubim ca doi balerini
Care dansează neîndemânatec pe muzica Lui,
Încercând să smulgă din inima visului
Toată iluzia de veșnicie împletită din minuni.
Acum , când vezi și tu că nu am reușit,
Să mă privești fără să mă cerți sau să mă urăști,
Să nu încerci din fiecare gând să mă gonești,
Ci să mă ierți, căci în lipsa de speranță te-am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu