Despre moarte se tace
Așa cum tace sufletul mortului

Care nu știe să-ți spună unde poate fi găsit

Când alergi dupa el prin vis

Când te strânge dorul de gât

Și urlă: viața te-a omorât.

Stai îngândurat lângă sticla ta cu vin

Când toate zilele-ți sunt din pelin…

Omule, ești singur și pribeag

Numai timpul iți este toiag,

Îl tocești în fiecare zi câte puțin

Apoi iți bei lacrimile ca pe venin

Toata tăcerea iți curge în suflet

Și se face o piatra de moară

Când fiecare gură de aer

Începe sa doară.