de ce este fiintare si nu,mai degraba,nimic?
(heidegger-introducere in metafizica)
intrebarea vine odata cu plictiseala cand sunt la fel de departe de bucurie si de disperare,cand monotonia raspandeste in jur un pustiu in care imi este indiferent daca existenta este sau nu este...
nimicul-poate cel mai mare seducator...
e foarte tentant sa nu fii,dar,din pacate,nu voi afla niciodata cum nu e,pentru ca, pur si simplu, m-am nascut.
ce-ar fi fost daca maica'mea facea nenorocitul ala de avort???daca nu ma nasteam,daca nu erau mainele care scriu,ochii care privesc fara sa vada,daca nu mai sarutam...daca?!
dar,Viata,uite ca mi-ai distrus cea mai misterioasa dorinta-de a nu fi,de a nu ma fi nascut!
nu exista un cuvant perfect,o carte perfecta,o silueta perfecta,o iubite perfecta,o dimineata perfecta,un sex perfect,o privire perfecta,o religie perfecta,un joc perfect,o intalnire perfecta,un suflet perfect,o clipa perfecta,o culoare perfecta,o identitate perfecta,o tara perfecta,o stea perfecta,o singuratate perfecta,un apus perfect,o liniste perfecta,o durere perfecta,o planeta perfecta,o zi perfecta,un zbor perfect,o epoca perfecta,un atom perfect,o vacanta perfecta,o melodie perfecta,un geniu perfect,un parfum perfect,o injuratura perfecta!
"multumesc, Viata ,ca m-ai aruncat in imperfectiune"iti strig ironic,proasto...
nimicul,indubitabil perfect,mi-a fost refuzat.mi-am dorit nicio sansa de perfectiune,nimic...
...acum fiecare atom din mine isi declara existenta-turbez!
