cearta

exista un noi,

când mă uitai,

de parcă nu mai conta că eram doi?

ai început s-arunci cuvinte furioase

în tăcerea mea de sticlă

și printre sutele de cioburi

te vedeam numai pe tine

căutând ziua de mâine

când, după judecata nedreaptă,

vei răstigni tăcerea din mine

să curgă dureros din ea misterul

care - crezi tu cu putere -

iți ascunde adevărul.

voi fi lângă tine

și vom plânge împreună,

tu neputincios și eu disperată,

când va învia din morți tăcerea

pe care mi-a sădit-o El.

înainte de primul cuvânt,

înainte de întuneric,

prin veșnicul nimic,

se tăcea în mine despre misterul sfânt.

până când lumina a adus adevărul

pe care-l cauți urlând.

asimilare

o parte din tine

a ramas in mintea mea .

acum, un gand setos de tandrete si afectiune isi intinde bratele

s-o sufoce,

s-o asimileze,

s-o inchida vesnic intr-un colt de suflet...

pentru ca fericirea nu vine niciodata cand trebuie.

nu mai spune nimanui,doar eu stiu ca ma voi bucura de momentele astea unice in lipsa ta,cine stie cand...

despre determinism metafizic-fatalism

...si pasii tai se vor pierde printre sutele de pasi.

si zambetul tau,

si privirea ta adanca,

si mainele tale reci,

si intreaga ta fiinta,

se vor pierde...

si atatia oameni vor trece dupa tine de parca tu nici nu ai fi fost candva.

in spatele sutelor de pasi care vor distruge urmele dragi ale pasilor tai vor ramane melancolia cu mine insumi

desenul din ureche

tu

nu-mi presimti durerea

in ochi cand ma privesti?

Sufletu-l ascund in palma ta,

surasul tau se plimba peste ochii mei.

Incet,

cu gingasie,

imi scoti lacrimi pe fata.

Jocul de copii devine trist -

***

deseneaza-mi in ureche

un negru "te iubesc"

...apoi arde cuvintele,

sufla cenusa pe-o foaie

si trimite scrisoarea lui Dumnezeu.

Cand sufletul meu

va ajunge in Iad

vreau sa mai primesca srisori groase.

*

cuvintele -

sa le zgarii cu cenusa viselor,

nu vreau sa ma arda

cand trec in Lumea de Jos