diferența

ți-am adunat zi de zi sufletul

în palmele mele,

am scuturat de pe el lutul

și i-am deschis drumul spre cer

însă tu l-ai așezat lângă pieptul meu

când nu mă înduram să ți-o cer.

până într-o dimineață

când soarele își plimba degetele sângerii

pe pământul lipsit de inocență

ți-am simtit sufletul mai aproape ca niciodată

i-am zâmbit duios și l-am sugrumat.

tu însă nu mi-ai spus un cuvânt

când îi trăgeai cadavrul prin pământ

și fără judecată m-ai condamnat

la moarte lentă, dar sigură

vezi,iubitule

diferența e simplă

cel ucis speră la viață și-atunci

când simte lama cuțitului rotindu-se

și moartea în mijlocul inimii, cuibărindu-se.

pe când cel condamnat

de orice speranță la viață e privat

și, pe bună dreptate, blestemat

să-și numere secundele

și-n lacrimi de sânge să le spele

pe rând

pâna-i ramâne

un singur gând :

că nu va exista un "mâine".

abia după ce m-am plâns dracului

mi-a spus că ai încălzit mereu

șerpi sub floarea sufletului.