M-am așezat la poalele buzelor tale
Muream de sete dar nu te-am atins.
Mă ardea soarele negru din privirea ta,
Am tăcut. Numai în gând am plâns.
Mi-am dorit apa din izvorul tău cel mai adânc
Să-mi spăl ochii sufletului de noroiul fricii,
Până l-am ajuns pe Dumnezeu în ultimul gând,
Unde dragostea,fericirea și tu sunteți supremele vicii .
Mi-am întins trupul gol și rușinos lângă al tău,
Am îmbătat păcatul și l-am mințit că-s ateu.
Am ajuns să invăț că plăcerea este și da și nu
În același timp, lângă tine…mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu