Îți adun flămând trupul gol în retină,
Sunt aproape orb și tu ești lumină.
Mă agăț de tine ca de ultima speranță,
Sunt moribund și tu ești numai viață.
Îmi strivesc buzele de ale tale până mă dor,
Sunt deșert blestemat și tu ești apă de izvor.
Îmi lipesc urechea de liniștea din pieptul tău când adorm,
Sunt un soldat ciuruit de gloanțe și tu ești ultimul meu somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu