imi pare uneori

ca intre noi

n-a ramas decat Timpul care naste in fiecare zi o alta zi

si fiecare zi

(ca sa nu ramana goala)

se-mbraca-n alta amintire

si toate-mi zic mereu

ca nu-i asa de greu

sa fii

.... o zi

banala

am vorbit azi cu cineva la telefon,apoi am stat 10 minute uitandu-ma pe geam... imi dadeam seama ca nu ma gandeam la nimic. pur si simplu simteam cum Cineva lucreaza neincetat si ...sublim

orice s-ar intampla voi avea mereu un partener de viata pe care nu-l voi insela...sau poate eu voi fi mereu a lui fara sa-l pot cuceri - Timpul.

nu ma lasa niciodata singura,trece mereu pe langa mine.l-am cunoscut demult,poate de cand am inceput sa clipesc...stiu insa ce el m-a urmarit de la inceputul lumii.

mi-ar placea sa-l pictez odata.sa-i fac trupul masiv si puternic.sa fie gol,asa cum sunt clipele pe care nu le mai intorc: goale si sublime.

pentru ca va fi timpul meu,va avea in ochii negri, mereu inchisi, numai iubire.

o sa-l asez pe misterul fin de matase si oricine o sa-i poata citi venele in care clocoteste dorinta, pentru ca va avea pielea alba si rece.

apoi o sa inchid cosciugul si o sa-l sigilez cu lacrimi de fericire

da,vreau sa-mi ucid Timpul !

vointa cărnii!

și mă gândeam c-o să-nțelegi

că departarea-i

doar iluzie

ca și distanța

când se dilată iubirea;

că doru-i doar îmbrățișare fără trup.

...neputincioase gândurile mi se rup

și-mi pare că-i prea târziu

că-n toata setea din privire

n-a fost strop de iubire.

voința cărnii

și

nimic

metafizic

im strang in brate gandul puternic si masiv,

(abia-l cuprind)

ca sa-i injectez cinism

si sa-l fac

mic.

cine-i victima si care-i calaul?

spune-mi,

gand neputincios,

ti-ai ales deja spitalul?

unde mergi cand devii de prisos?

unde-ajung

toate cele care-si ies din minti

sau sunt uitate?

toate-

gandurile

unde-ajung?

Meditatie nocturna

ingheata-acum,

noptile candva de lava .

vara,

cand ma sufoca infinitele dorinti,

imi pare

ca-mi ies din minti,

ca-mi ies din suflet

si incetez sa mai traiesc.

ma descompun

si-mi putrezesc

...minutele

rasfoind subiectele pentru bac...

„Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se
dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)

***

De-abia plecaseşi

de Tudor Arghezi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sã pleci.
Te urmãream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capãt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o datã înapoi!

Ti-as fi fãcut un semn, dupã plecare,
Dar ce-i un semn din umbrã-n depãrtare?

Voiam sã pleci, voiam si sã rãmâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fãrã glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rãmas?

Tudor Arghezi - Flori de mucigai (1931)

picaturile de ploaie

imi coboarau,

incet si rar,

intr-o gaura nesfarsita :

"sufletul."

cu toate cararile ,jocurile

cu nesfarsitele iubiri,

intors in scoica sa inchisa.

ploua incet

la poalele muntelui meu

de sare

unde locuia

dorul

ascuns,

orgolios

topindu-se de sete.

ploaia uita sa mai plece,

ii auzeam binecuvantarea

(era Dumnezeu)

ochii sufletului

spalandu-mi-i de durere

si lacrimile

se nasteau

ascunse

...in picaturile de ploaie

inceputuri

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7

ca in fiecare dimineata,inainte de a pleca la munca(pe la 6:30) mama trece prin camera mea si-mi deschide geamul.o simt aproape mereu dar niciodata nu deschid ochii...nu-mi explic de ce.poate pentru ca ar trebui sa-i spun sec :'neata,cand eu as vrea sa-i spun defapt:imi pare bine ca din toate femeile care exista,au existat sau se vor naste,tu esti mama mea.imi pare bine de data asta ca nu exista un infinit de posibilitati,ca natura mi-a oferit o singura mama,o singura dragoste neconditionata si nedeclarata in cuvinte.

da,mama mea nu mi-a spus niciodata "te iubesc".nu cred ca mi-a declarat o femeie sau o fata sau o fetita vreodata asa ceva.desi am auzit asta de la tatal meu si de la alti baieti/barbati care-au trecut fugar prin viata mea.

cuvinte fara rost...niciunul nu mi-a deschis geamul dimineata.

***

a plouat aproare torential azi dimineata pe la 7...

usa mea se deschidea si se inchidea c-un zgomot subtil si ritmic.

m-am trezit asteptand una dintre zilele care nu vor veni niciodata

ziua care exista doar in mintea mea,undeva printre sutele de cuvinte scrise sau citite dar niciodata traite

***

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7...

a plouat in mine cu emotii...tremuram toata.simteam ca timpul s-a ascuns in sufletul meu.

si ma tot intrebam:cand te trezesti daca nu-ti suna ceasul?

cand iti dai seama ca visul s-a terminat?

toate zilele noastre se scurgeau prin mine ...

niciodata timpul nu a trecut mai repede ca in dimineata asta cand am incercat sa-l opresc

niciodata nu m-am simtit mai muritoare

niciodata nu mi-au ramas doar trei zile cu tine

de-a amintirile

traind mereu sfarsitul de vara

cand tu,

baiatule cu ochi frumosi,

vei fi plecat demult,

iar eu voi locui in gara -

locul nehotaratilor care-si doresc sa plece -

cu obrajii batuti de soare,de ploi si de vant;

satula de aventuri sentimentale,

de conversatie usoara

voi avea langa mine doar cartile

si jocul solitar

(de-a amintirile)

7

povestea asta pare ca un rasarit de soare...

1.o noapte agitata sau timpul in care confundam euforia cu fericirea

2. liniste si intuneric sau reducerea la absurd a vietii...(cinismul)

3.asteptare -sau pauza fictiva pe care o crezi eterna...pauza in care pamantul se roteste cu viata,moartea,nelinitea,uitarea din sufletul sau

4.intrebari:cum iti dai seama ca esti in fata soarelui?de ce pasarile zboara cand oamenii dorm in cutii mici de piatra?cand isi da seama cerul ca este momentul potrivit sa-si ascunda stelele?

5. pur si simplu rasaritul(un nod misterios al vietii=indragosteala)

6.graba:"hai acasa,am treaba" "mi-e somn" "am dormit putin azi...vreau sa ajung in pat"(te obisnuiesti cu prezenta iubirii asa cum te obisnuiesti sa fii copil,fara a te intreba "de ce".apoi,desi pare ciudat, realizezi ca porti 37 la pantofi,ca mergi pe tocuri,ca nu mai dormi in patul de acasa)

7.si iar intrebari:de ce suntem oameni?de ce rasare atat de repede soarele?la fel de repede ca dragostea pe care o ignoram dimineata pentru ca trebuie sa mergem la serviciu/scoala;la pranz,pentru ca ne e foame;seara pentru ca suntem obositi sau poate insetati de placere.

oare de cate ori in viata poti urmari un rasarit de soare?

oare de cate ori in viata pleci imediat dupa ce a rasarit dragostea?

oare de cate ori te poti indragosti?

cu adevarat

si daca ar fi cu adevarat plecat acum...

simt cum mainele de gheata ale singuratatii imi mangaie trupul de lava stinsa...doar inima-mi mai curge prin venele reci cautand umbra ta.

unde m-ai atins ultima oara

unde a ramas ultimul sarut

unde s-a oprit ultima lui privire

unde a murit ultimul sau gand.

***

si daca ai fi cu adevarat plecat acum...

daca nu as putea ucide realitatea cu o simpla iluzie:

sunt acum langa usa ta,

inima-mi bate in piept mai repede decat mana care ciocane,

mai repede decat timpul dintre noi.

si tu imi deschizi(...)

acum sunt in bratele tale.

fericirea de a-mi fi invins orgoliul ma imbata mai repede ca vodka,

mai dulce ca vinul rosu.

sunt chiar aici,

langa sufletul tau,

asa cum e sugarul langa mama sa.

iubeste-ma.

***

dar poate esti cu adevarat plecat acum...

plecat din viata mea scurta pe care n-o mai traiesc, eu,cea pe care o cunosti.

regretul

regretul

cuvant scurt,

de plumb

cuvant care se ascunde seara langa mine sub plapuma...

.regretul de a fi incapatanata

. regretul de a nu mai avea timp

. regretul de a te fi intalnit prea tarziu

. regretul de a nu fi rostit cuvintele atunci cand se nasteau sfioase sub limba

. regretul de a fi om prea devreme

imi facusem bagajele acum cateva luni...cine ar fi crezut ca mai plec vreodata?

orice s-ar fi intamplat dorul de duca imi injecta neindurator supradoze.

n-am mai suportat,am plecat fara bilet dus-intors,fara minte,fara curaj,fara planuri,fara idetitate precisa. am fost un fluture in zbor,pentru ceilalti gingas ca buzele unui nou-nascut,pentru el insusi dureros de fericit.

ma indraptam spre iubire-tara miraculoasa cu zile inegalabile,in care cineva imi va spune dintr-o data "iubitule".

auzisem ca patria aceasta e preafrumoasa pentru ca doar aici exista fericirea...

insa timpul nemilos a pasit greoi peste aripile mele, frangandu-le.

m-am oprit neputincios la periferie intelegand ca Iubirea-i o tara unde fiecare este un iluzionist.

ma intreb acum de ce plang in fata ta si zambesc nepotrivit...oricum nu-i corecta Iubirea si locuitorii ei sunt necinstiti

si totusi in curand va creste iarba si vor zambi colorat florile,

stii...Iubirea-i doar o tara primavaratica si doar aici locuieste fericirea

exact in clipa asta imi doresc sa-ti spun ceva
...dar mi-e frica de cuvinte
...voluptoase ca o amanta nedemna de incredere,m-au tradat de prea multe ori,relatia dintre noi s-a destramat...cuvinetele nu-mi mai apartin.
candva erau totul pentru mine,eram copil,credeam in magia lor asa cum credeam in iubire...
acum imi framant incercarile
...am invatat prea multe definitii,prea multe romane,prea multe exercitii de retorica,prea multe experiente...cuvintele s-au imprastiat,au capatat conotatii,poarta in ele amintiri,persoane,visuri nascute moarte.
iubirea nu mai e iubire,fericirea nu mai e fericire,libertatea nu mai e libertate...
toate cuvintele au devenit constrangeri,au capatat trecut,prezent si viitor.ma domina,ma rascolesc,ma traiesc,ma chinuie.
cred ca i-am dat iubirii numele nepotrivit,poate ar trebui sa-i spunem gargarita,sa facem mici modificari in dictionar...sa folosim cuvintele care au ramas pure,nemediatizate,neclocite...sa-i spunem fericirii-fan,libertatii-buburuza...si iubitului cum sa-i spunem?

am nevoie de clor

ok...imi tot spun ca ar trebui sa incep sa fiu serioasa,obiectiva,realista.

o pata mare si roz imi mananca zilele linistite...la inceput a fost cat un purice acum se tot mareste si ma enerveaza...nu mai pot fi eu,trebuie sa port sosete roz,parfum roz,atitudine roz

...un roz pal,cald,linistitor,cu mici urme stridente,obsesive...

imi coloreaza cinismul,orgoliul,demnitatea,inaccesibilitatea...

e atat de evident incat ceilalti au inceput sa se mire,apoi sa faca glume si acum ma compatimesc....cancerul roz a trecut de faza in care putea fi lecuit...nicio chimio-cinico-terapie nu ma poate ajuta.

asa ca am inceput sa privesc soseaua,masinile,magazinele,papucii oamenilor,graba lor,lipsa de chef,monotonia,fetele obosite si saturate de viata...colectez atomi de clor pentru uriasa mea pata roz in expansiune...ii rog pe toti sa puna macar un cuvat rau,o deznadejde,un vis frant in fondurile mele cloro-cinice.

situatia e chiar grava,fac un apel catre trecutul meu alb negru,am nevoie de clor...nu-mi place rozul,nu stiu cum mi s-a "pus pata",dar jur ca nu am vrut-o,nu a fost intentionat...

asimilare

o parte din tine

a ramas in mintea mea .

acum, un gand setos de tandrete si afectiune isi intinde bratele

s-o sufoce,

s-o asimileze,

s-o inchida vesnic intr-un colt de suflet...

pentru ca fericirea nu vine niciodata cand trebuie.

nu mai spune nimanui,doar eu stiu ca ma voi bucura de momentele astea unice in lipsa ta,cine stie cand...

nu avem cuvinte perfecte,

tacerea ofera prea multe posibilitati.

lumina te obliga sa vezi culorile,

intunericul te ameteste...

limbajul meu articulat imperfect

isi goleste continutul in fata

muzicii

"Für Elise"

si nimic altceva

poate doar sufletul femeii necunoscute din amintirea lui Beethoven

bagatela asta reinvie mitul "eternei reintoarceri"

imi ofera certitudinea unor noi inceputuri.

drumul cel mai scurt spre trecut,

sa fie oare cel al viitorului?

fericire?!

in drum spre casa...acum 40 de minute,probabil.ii povesteam un banc unei prietene"stii tu de ce are elefantul coada?"-"sa se apere de muste"-"nu",

fraza urmata de gesturi haotice care incercau sa sugereze fundul elefantului:)))

apoi...la cativa metri,in fata noastra,doi posomorati:"uita ma la astea,au tras un fum"

ma intreb si eu acum...asa se manifesta fericirea,asta e cauza?un fum...poate chiar avem nevoie de un microcip "ha-ha" pentru a fi fericiti...ma intristeaza ideea.

oricum,reactia noastra(fireasca probabil)a fost sa radem de ei:)))chiar nu isi dau seama ca fericirea e gratuita?;))sarmanii... :)))

si ca sa va "luminez"....elefantul are coada...ca sa nu se termine brusc=))))

p.s.bineinteles valoarea bancului sta in talentul nativ de a mima...sau antonimul spirirului actoricesc(tipic mie) condimentat cu balbaieli,rasete incontrolabile,incoerenta,buna dispozitie...

umorul are nevoie neaparat de fum-fum de ironie:)

despre determinism metafizic-fatalism

...si pasii tai se vor pierde printre sutele de pasi.

si zambetul tau,

si privirea ta adanca,

si mainele tale reci,

si intreaga ta fiinta,

se vor pierde...

si atatia oameni vor trece dupa tine de parca tu nici nu ai fi fost candva.

in spatele sutelor de pasi care vor distruge urmele dragi ale pasilor tai vor ramane melancolia cu mine insumi

eu-aici-acum

ma simt de parca toate ideile,gandurile,sentimentele, moleculele din mine urla,se cearta ,pur si simplu nu-si gasesc locul...un haos care se vrea numit "eu"

ai simtit vreodata ca turbezi?ca singurul atu care nu te tradeaza in fata altora e pielea subtire care acopera un milion de prostii,probleme,nervi,dracusori insuportabili etc?

iar tot ce pot spune ceilalti e :ce ai?esti suparata?...

ma simt de parca as fi atat de racita incat am inceput sa delirez si nu gasesc butonul rosu pe care scrie "stop" sau "apasati in caz de urgenta",nu dispun de numarul pentru pompieri,salvare sau politie.

nu stiu nici macar motivul care a declansat totul...

fara titlu

doar o zi din februarie 2010,ultimul an de liceu...

sunt o criminala in serie...imi ucid planuri si vise.am vrut sa fac atatea dar am ajuns sa ma balacesc in lacrimile viitorului pe care il ucit zilnic,avorturi peste avorturi,nu nasc nimic,nu produc nimic,doar concep.

azi am fost la alianta franceza sa-mi platesc b2'ul,sa ma trezesc de maine cu-un examen de dat...

nu cred ca am intrat acolo de un an de zile...ce frumoasa si veche era cladirea.mirosea a cursuri facute in serile calde de mai,a carti vechi,a franceza,a clasa a 10a...

[vise nascute moarte]

azi in 43 "te crezi special?zi ma,te crezi special?!fraiere!!:)))"si cred ca voi incheia cu asta ptr ca tot drumul nu mi-a iesit din cap.

...

de ce este fiintare si nu,mai degraba,nimic?

(heidegger-introducere in metafizica)

intrebarea vine odata cu plictiseala cand sunt la fel de departe de bucurie si de disperare,cand monotonia raspandeste in jur un pustiu in care imi este indiferent daca existenta este sau nu este...

nimicul-poate cel mai mare seducator...

e foarte tentant sa nu fii,dar,din pacate,nu voi afla niciodata cum nu e,pentru ca, pur si simplu, m-am nascut.

ce-ar fi fost daca maica'mea facea nenorocitul ala de avort???daca nu ma nasteam,daca nu erau mainele care scriu,ochii care privesc fara sa vada,daca nu mai sarutam...daca?!

dar,Viata,uite ca mi-ai distrus cea mai misterioasa dorinta-de a nu fi,de a nu ma fi nascut!

nu exista un cuvant perfect,o carte perfecta,o silueta perfecta,o iubite perfecta,o dimineata perfecta,un sex perfect,o privire perfecta,o religie perfecta,un joc perfect,o intalnire perfecta,un suflet perfect,o clipa perfecta,o culoare perfecta,o identitate perfecta,o tara perfecta,o stea perfecta,o singuratate perfecta,un apus perfect,o liniste perfecta,o durere perfecta,o planeta perfecta,o zi perfecta,un zbor perfect,o epoca perfecta,un atom perfect,o vacanta perfecta,o melodie perfecta,un geniu perfect,un parfum perfect,o injuratura perfecta!

"multumesc, Viata ,ca m-ai aruncat in imperfectiune"iti strig ironic,proasto...

nimicul,indubitabil perfect,mi-a fost refuzat.mi-am dorit nicio sansa de perfectiune,nimic...

...acum fiecare atom din mine isi declara existenta-turbez!

despre "relatia serioasa"

cred ca am gasit raspunsul...o relatie serioasa iti arata cine esti.poti fi plictisitor sau sufocant,tu decizi.imi spunea un amic azi "toate relatiile sunt procese de atasare si toate despartirile sunt procese de detasare".

nu ma simt pregatita pentru o relatie serioasa pentru ca nu stiu cine sunt.Noica spunea ca "omul e ceva ce se defineste neincetat"...poate ca nu voi sti nici peste zece ani cine sunt,dar voi putea spune cine nu sunt,voi avea mai multe sanse pentru omogenitatea eului,imi voi stapani mai bine parerile,principiile sau emotiile(desi nu sper)

totusi,nu as vorbi despre o "relatie serioasa",mai curand as spune o "relatie matura".
maturizarea-procesul complex in care ma simt antrenata non-stop.atunci inseamna ca pot avea relatii complexe,dar nu pot avea relatii "mature".

incredere,siguranta si comoditate sunt ingredientele relatiei mature.nu le pot experimenta pe toate in acceasi relatie...poate am facut-o la 16 ani,dar a fost vorba de o perioada relativ scurta,curmata de un esec a carui dovada este frica de atasament fata de ceilalti,dorinta de relatii pline emoional dar reduse temporal.
nu vreau sa ma oblige cineva sa-i indeplinesc nevoia de securitate,sa fiu si maine acolo pentru el.asta cred eu ca este esenta unei relatii serioase.

in acelasi timp nu te poti izola de ceilalti si spune ca esti libera.ai nevoie de o voce care sa-ti confirme infinitul de posibilitati.dar vocea respectiva poate fi mereu aceeasi?oare nu rutina este cea care distruge libertatea?

o relatie ma rupe in doua parti:una cere libertatea de a iubi neconditionat,fara obstacole morale, iar cealalta isi revendica dreptul la autocontrol,conservare si detasare.

momentan as incepe o relatie pe doua planuri:as experimenta si m-as detasa in acelasi timp.fiecare pas inainte si-ar construi virtual drumul spre iesire.

la intrarea in labirint as lasa ghemul libertatii personale si nu m-as aventura mai departe daca mi s-ar termina firul libertatii,nu as rupe legatura cu lumea pe care am construit-o singura,cu lumea mea.

desenul din ureche

tu

nu-mi presimti durerea

in ochi cand ma privesti?

Sufletu-l ascund in palma ta,

surasul tau se plimba peste ochii mei.

Incet,

cu gingasie,

imi scoti lacrimi pe fata.

Jocul de copii devine trist -

***

deseneaza-mi in ureche

un negru "te iubesc"

...apoi arde cuvintele,

sufla cenusa pe-o foaie

si trimite scrisoarea lui Dumnezeu.

Cand sufletul meu

va ajunge in Iad

vreau sa mai primesca srisori groase.

*

cuvintele -

sa le zgarii cu cenusa viselor,

nu vreau sa ma arda

cand trec in Lumea de Jos

depre iubitul "perfect"

...din fericire nu exista o fabrica de iubiti...

din punctul meu de vedere persoana de langa mine ar trebui sa ma faca sa imi doresc sa fie exact asa cum e...

nu-mi doresc un iubit perfect.vreau sa imi apara in cale cineva fara sa-l caut...sa descoperi dorinta fara a forta nota este cel mai important.

fara superficialitate,cu multe defecte enervante dar placute in acelasi timp,cineva fara defecte nu ar avea calitatea cea mai importanta pt mine: pasiunea de a face ceva mai bun,in orice domeniu...

hmm...despre aspect...frumusetea sufletului sa iasa la suprafata,o persoana desteapta,puternica,plina de pasiune,profunda,ambitioasa este mereu frumoasa...are acel "ceva" care te transporta in alta lume,care amplifica tot...sper ca nu cer prea multe

dar ca sa compensez:iubitul meu ar trebui sa-mi ceara mereu mai mult,sa ma faca sa-mi depasesc limitele in bine, fara a exagera...n-as vrea o persoana care sa-mi spuna mereu:"esti perfecta,ramai asa..."

si ar mai fi cate ceva...dar nu pot sa-ti spun acum,nici eu nu stiu exact ce veau...dar pesoana respectiva ar putea sa ma inspire mereu

dor

parfum al iubirii

...

subtil,
coplesitor
sau
insuportabil

-intotdeauna prezent-