orice s-ar fi intamplat dorul de duca imi injecta neindurator supradoze.
n-am mai suportat,am plecat fara bilet dus-intors,fara minte,fara curaj,fara planuri,fara idetitate precisa. am fost un fluture in zbor,pentru ceilalti gingas ca buzele unui nou-nascut,pentru el insusi dureros de fericit.
ma indraptam spre iubire-tara miraculoasa cu zile inegalabile,in care cineva imi va spune dintr-o data "iubitule".
auzisem ca patria aceasta e preafrumoasa pentru ca doar aici exista fericirea...
insa timpul nemilos a pasit greoi peste aripile mele, frangandu-le.
m-am oprit neputincios la periferie intelegand ca Iubirea-i o tara unde fiecare este un iluzionist.
ma intreb acum de ce plang in fata ta si zambesc nepotrivit...oricum nu-i corecta Iubirea si locuitorii ei sunt necinstiti
si totusi in curand va creste iarba si vor zambi colorat florile,
stii...Iubirea-i doar o tara primavaratica si doar aici locuieste fericirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu