ok...imi tot spun ca ar trebui sa incep sa fiu serioasa,obiectiva,realista.
o pata mare si roz imi mananca zilele linistite...la inceput a fost cat un purice acum se tot mareste si ma enerveaza...nu mai pot fi eu,trebuie sa port sosete roz,parfum roz,atitudine roz
...un roz pal,cald,linistitor,cu mici urme stridente,obsesive...
imi coloreaza cinismul,orgoliul,demnitatea,inaccesibilitatea...
e atat de evident incat ceilalti au inceput sa se mire,apoi sa faca glume si acum ma compatimesc....cancerul roz a trecut de faza in care putea fi lecuit...nicio chimio-cinico-terapie nu ma poate ajuta.
asa ca am inceput sa privesc soseaua,masinile,magazinele,papucii oamenilor,graba lor,lipsa de chef,monotonia,fetele obosite si saturate de viata...colectez atomi de clor pentru uriasa mea pata roz in expansiune...ii rog pe toti sa puna macar un cuvat rau,o deznadejde,un vis frant in fondurile mele cloro-cinice.
situatia e chiar grava,fac un apel catre trecutul meu alb negru,am nevoie de clor...nu-mi place rozul,nu stiu cum mi s-a "pus pata",dar jur ca nu am vrut-o,nu a fost intentionat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu