imi coboarau,
incet si rar,
intr-o gaura nesfarsita :
"sufletul."
cu toate cararile ,jocurile
cu nesfarsitele iubiri,
intors in scoica sa inchisa.
ploua incet
la poalele muntelui meu
de sare
unde locuia
dorul
ascuns,
orgolios
topindu-se de sete.
ploaia uita sa mai plece,
ii auzeam binecuvantarea
(era Dumnezeu)
ochii sufletului
spalandu-mi-i de durere
si lacrimile
se nasteau
ascunse
...in picaturile de ploaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu