am vorbit azi cu cineva la telefon,apoi am stat 10 minute uitandu-ma pe geam... imi dadeam seama ca nu ma gandeam la nimic. pur si simplu simteam cum Cineva lucreaza neincetat si ...sublim

orice s-ar intampla voi avea mereu un partener de viata pe care nu-l voi insela...sau poate eu voi fi mereu a lui fara sa-l pot cuceri - Timpul.

nu ma lasa niciodata singura,trece mereu pe langa mine.l-am cunoscut demult,poate de cand am inceput sa clipesc...stiu insa ce el m-a urmarit de la inceputul lumii.

mi-ar placea sa-l pictez odata.sa-i fac trupul masiv si puternic.sa fie gol,asa cum sunt clipele pe care nu le mai intorc: goale si sublime.

pentru ca va fi timpul meu,va avea in ochii negri, mereu inchisi, numai iubire.

o sa-l asez pe misterul fin de matase si oricine o sa-i poata citi venele in care clocoteste dorinta, pentru ca va avea pielea alba si rece.

apoi o sa inchid cosciugul si o sa-l sigilez cu lacrimi de fericire

da,vreau sa-mi ucid Timpul !

vointa cărnii!

și mă gândeam c-o să-nțelegi

că departarea-i

doar iluzie

ca și distanța

când se dilată iubirea;

că doru-i doar îmbrățișare fără trup.

...neputincioase gândurile mi se rup

și-mi pare că-i prea târziu

că-n toata setea din privire

n-a fost strop de iubire.

voința cărnii

și

nimic

metafizic

im strang in brate gandul puternic si masiv,

(abia-l cuprind)

ca sa-i injectez cinism

si sa-l fac

mic.

cine-i victima si care-i calaul?

spune-mi,

gand neputincios,

ti-ai ales deja spitalul?

unde mergi cand devii de prisos?

unde-ajung

toate cele care-si ies din minti

sau sunt uitate?

toate-

gandurile

unde-ajung?

Meditatie nocturna

ingheata-acum,

noptile candva de lava .

vara,

cand ma sufoca infinitele dorinti,

imi pare

ca-mi ies din minti,

ca-mi ies din suflet

si incetez sa mai traiesc.

ma descompun

si-mi putrezesc

...minutele

rasfoind subiectele pentru bac...

„Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se
dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)

***

De-abia plecaseşi

de Tudor Arghezi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sã pleci.
Te urmãream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capãt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o datã înapoi!

Ti-as fi fãcut un semn, dupã plecare,
Dar ce-i un semn din umbrã-n depãrtare?

Voiam sã pleci, voiam si sã rãmâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fãrã glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rãmas?

Tudor Arghezi - Flori de mucigai (1931)

picaturile de ploaie

imi coboarau,

incet si rar,

intr-o gaura nesfarsita :

"sufletul."

cu toate cararile ,jocurile

cu nesfarsitele iubiri,

intors in scoica sa inchisa.

ploua incet

la poalele muntelui meu

de sare

unde locuia

dorul

ascuns,

orgolios

topindu-se de sete.

ploaia uita sa mai plece,

ii auzeam binecuvantarea

(era Dumnezeu)

ochii sufletului

spalandu-mi-i de durere

si lacrimile

se nasteau

ascunse

...in picaturile de ploaie

inceputuri

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7

ca in fiecare dimineata,inainte de a pleca la munca(pe la 6:30) mama trece prin camera mea si-mi deschide geamul.o simt aproape mereu dar niciodata nu deschid ochii...nu-mi explic de ce.poate pentru ca ar trebui sa-i spun sec :'neata,cand eu as vrea sa-i spun defapt:imi pare bine ca din toate femeile care exista,au existat sau se vor naste,tu esti mama mea.imi pare bine de data asta ca nu exista un infinit de posibilitati,ca natura mi-a oferit o singura mama,o singura dragoste neconditionata si nedeclarata in cuvinte.

da,mama mea nu mi-a spus niciodata "te iubesc".nu cred ca mi-a declarat o femeie sau o fata sau o fetita vreodata asa ceva.desi am auzit asta de la tatal meu si de la alti baieti/barbati care-au trecut fugar prin viata mea.

cuvinte fara rost...niciunul nu mi-a deschis geamul dimineata.

***

a plouat aproare torential azi dimineata pe la 7...

usa mea se deschidea si se inchidea c-un zgomot subtil si ritmic.

m-am trezit asteptand una dintre zilele care nu vor veni niciodata

ziua care exista doar in mintea mea,undeva printre sutele de cuvinte scrise sau citite dar niciodata traite

***

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7...

a plouat in mine cu emotii...tremuram toata.simteam ca timpul s-a ascuns in sufletul meu.

si ma tot intrebam:cand te trezesti daca nu-ti suna ceasul?

cand iti dai seama ca visul s-a terminat?

toate zilele noastre se scurgeau prin mine ...

niciodata timpul nu a trecut mai repede ca in dimineata asta cand am incercat sa-l opresc

niciodata nu m-am simtit mai muritoare

niciodata nu mi-au ramas doar trei zile cu tine

de-a amintirile

traind mereu sfarsitul de vara

cand tu,

baiatule cu ochi frumosi,

vei fi plecat demult,

iar eu voi locui in gara -

locul nehotaratilor care-si doresc sa plece -

cu obrajii batuti de soare,de ploi si de vant;

satula de aventuri sentimentale,

de conversatie usoara

voi avea langa mine doar cartile

si jocul solitar

(de-a amintirile)

7

povestea asta pare ca un rasarit de soare...

1.o noapte agitata sau timpul in care confundam euforia cu fericirea

2. liniste si intuneric sau reducerea la absurd a vietii...(cinismul)

3.asteptare -sau pauza fictiva pe care o crezi eterna...pauza in care pamantul se roteste cu viata,moartea,nelinitea,uitarea din sufletul sau

4.intrebari:cum iti dai seama ca esti in fata soarelui?de ce pasarile zboara cand oamenii dorm in cutii mici de piatra?cand isi da seama cerul ca este momentul potrivit sa-si ascunda stelele?

5. pur si simplu rasaritul(un nod misterios al vietii=indragosteala)

6.graba:"hai acasa,am treaba" "mi-e somn" "am dormit putin azi...vreau sa ajung in pat"(te obisnuiesti cu prezenta iubirii asa cum te obisnuiesti sa fii copil,fara a te intreba "de ce".apoi,desi pare ciudat, realizezi ca porti 37 la pantofi,ca mergi pe tocuri,ca nu mai dormi in patul de acasa)

7.si iar intrebari:de ce suntem oameni?de ce rasare atat de repede soarele?la fel de repede ca dragostea pe care o ignoram dimineata pentru ca trebuie sa mergem la serviciu/scoala;la pranz,pentru ca ne e foame;seara pentru ca suntem obositi sau poate insetati de placere.

oare de cate ori in viata poti urmari un rasarit de soare?

oare de cate ori in viata pleci imediat dupa ce a rasarit dragostea?

oare de cate ori te poti indragosti?

cu adevarat

si daca ar fi cu adevarat plecat acum...

simt cum mainele de gheata ale singuratatii imi mangaie trupul de lava stinsa...doar inima-mi mai curge prin venele reci cautand umbra ta.

unde m-ai atins ultima oara

unde a ramas ultimul sarut

unde s-a oprit ultima lui privire

unde a murit ultimul sau gand.

***

si daca ai fi cu adevarat plecat acum...

daca nu as putea ucide realitatea cu o simpla iluzie:

sunt acum langa usa ta,

inima-mi bate in piept mai repede decat mana care ciocane,

mai repede decat timpul dintre noi.

si tu imi deschizi(...)

acum sunt in bratele tale.

fericirea de a-mi fi invins orgoliul ma imbata mai repede ca vodka,

mai dulce ca vinul rosu.

sunt chiar aici,

langa sufletul tau,

asa cum e sugarul langa mama sa.

iubeste-ma.

***

dar poate esti cu adevarat plecat acum...

plecat din viata mea scurta pe care n-o mai traiesc, eu,cea pe care o cunosti.

regretul

regretul

cuvant scurt,

de plumb

cuvant care se ascunde seara langa mine sub plapuma...

.regretul de a fi incapatanata

. regretul de a nu mai avea timp

. regretul de a te fi intalnit prea tarziu

. regretul de a nu fi rostit cuvintele atunci cand se nasteau sfioase sub limba

. regretul de a fi om prea devreme

imi facusem bagajele acum cateva luni...cine ar fi crezut ca mai plec vreodata?

orice s-ar fi intamplat dorul de duca imi injecta neindurator supradoze.

n-am mai suportat,am plecat fara bilet dus-intors,fara minte,fara curaj,fara planuri,fara idetitate precisa. am fost un fluture in zbor,pentru ceilalti gingas ca buzele unui nou-nascut,pentru el insusi dureros de fericit.

ma indraptam spre iubire-tara miraculoasa cu zile inegalabile,in care cineva imi va spune dintr-o data "iubitule".

auzisem ca patria aceasta e preafrumoasa pentru ca doar aici exista fericirea...

insa timpul nemilos a pasit greoi peste aripile mele, frangandu-le.

m-am oprit neputincios la periferie intelegand ca Iubirea-i o tara unde fiecare este un iluzionist.

ma intreb acum de ce plang in fata ta si zambesc nepotrivit...oricum nu-i corecta Iubirea si locuitorii ei sunt necinstiti

si totusi in curand va creste iarba si vor zambi colorat florile,

stii...Iubirea-i doar o tara primavaratica si doar aici locuieste fericirea

exact in clipa asta imi doresc sa-ti spun ceva
...dar mi-e frica de cuvinte
...voluptoase ca o amanta nedemna de incredere,m-au tradat de prea multe ori,relatia dintre noi s-a destramat...cuvinetele nu-mi mai apartin.
candva erau totul pentru mine,eram copil,credeam in magia lor asa cum credeam in iubire...
acum imi framant incercarile
...am invatat prea multe definitii,prea multe romane,prea multe exercitii de retorica,prea multe experiente...cuvintele s-au imprastiat,au capatat conotatii,poarta in ele amintiri,persoane,visuri nascute moarte.
iubirea nu mai e iubire,fericirea nu mai e fericire,libertatea nu mai e libertate...
toate cuvintele au devenit constrangeri,au capatat trecut,prezent si viitor.ma domina,ma rascolesc,ma traiesc,ma chinuie.
cred ca i-am dat iubirii numele nepotrivit,poate ar trebui sa-i spunem gargarita,sa facem mici modificari in dictionar...sa folosim cuvintele care au ramas pure,nemediatizate,neclocite...sa-i spunem fericirii-fan,libertatii-buburuza...si iubitului cum sa-i spunem?

am nevoie de clor

ok...imi tot spun ca ar trebui sa incep sa fiu serioasa,obiectiva,realista.

o pata mare si roz imi mananca zilele linistite...la inceput a fost cat un purice acum se tot mareste si ma enerveaza...nu mai pot fi eu,trebuie sa port sosete roz,parfum roz,atitudine roz

...un roz pal,cald,linistitor,cu mici urme stridente,obsesive...

imi coloreaza cinismul,orgoliul,demnitatea,inaccesibilitatea...

e atat de evident incat ceilalti au inceput sa se mire,apoi sa faca glume si acum ma compatimesc....cancerul roz a trecut de faza in care putea fi lecuit...nicio chimio-cinico-terapie nu ma poate ajuta.

asa ca am inceput sa privesc soseaua,masinile,magazinele,papucii oamenilor,graba lor,lipsa de chef,monotonia,fetele obosite si saturate de viata...colectez atomi de clor pentru uriasa mea pata roz in expansiune...ii rog pe toti sa puna macar un cuvat rau,o deznadejde,un vis frant in fondurile mele cloro-cinice.

situatia e chiar grava,fac un apel catre trecutul meu alb negru,am nevoie de clor...nu-mi place rozul,nu stiu cum mi s-a "pus pata",dar jur ca nu am vrut-o,nu a fost intentionat...

asimilare

o parte din tine

a ramas in mintea mea .

acum, un gand setos de tandrete si afectiune isi intinde bratele

s-o sufoce,

s-o asimileze,

s-o inchida vesnic intr-un colt de suflet...

pentru ca fericirea nu vine niciodata cand trebuie.

nu mai spune nimanui,doar eu stiu ca ma voi bucura de momentele astea unice in lipsa ta,cine stie cand...

nu avem cuvinte perfecte,

tacerea ofera prea multe posibilitati.

lumina te obliga sa vezi culorile,

intunericul te ameteste...

limbajul meu articulat imperfect

isi goleste continutul in fata

muzicii

"Für Elise"

si nimic altceva

poate doar sufletul femeii necunoscute din amintirea lui Beethoven

bagatela asta reinvie mitul "eternei reintoarceri"

imi ofera certitudinea unor noi inceputuri.

drumul cel mai scurt spre trecut,

sa fie oare cel al viitorului?

fericire?!

in drum spre casa...acum 40 de minute,probabil.ii povesteam un banc unei prietene"stii tu de ce are elefantul coada?"-"sa se apere de muste"-"nu",

fraza urmata de gesturi haotice care incercau sa sugereze fundul elefantului:)))

apoi...la cativa metri,in fata noastra,doi posomorati:"uita ma la astea,au tras un fum"

ma intreb si eu acum...asa se manifesta fericirea,asta e cauza?un fum...poate chiar avem nevoie de un microcip "ha-ha" pentru a fi fericiti...ma intristeaza ideea.

oricum,reactia noastra(fireasca probabil)a fost sa radem de ei:)))chiar nu isi dau seama ca fericirea e gratuita?;))sarmanii... :)))

si ca sa va "luminez"....elefantul are coada...ca sa nu se termine brusc=))))

p.s.bineinteles valoarea bancului sta in talentul nativ de a mima...sau antonimul spirirului actoricesc(tipic mie) condimentat cu balbaieli,rasete incontrolabile,incoerenta,buna dispozitie...

umorul are nevoie neaparat de fum-fum de ironie:)

despre determinism metafizic-fatalism

...si pasii tai se vor pierde printre sutele de pasi.

si zambetul tau,

si privirea ta adanca,

si mainele tale reci,

si intreaga ta fiinta,

se vor pierde...

si atatia oameni vor trece dupa tine de parca tu nici nu ai fi fost candva.

in spatele sutelor de pasi care vor distruge urmele dragi ale pasilor tai vor ramane melancolia cu mine insumi

eu-aici-acum

ma simt de parca toate ideile,gandurile,sentimentele, moleculele din mine urla,se cearta ,pur si simplu nu-si gasesc locul...un haos care se vrea numit "eu"

ai simtit vreodata ca turbezi?ca singurul atu care nu te tradeaza in fata altora e pielea subtire care acopera un milion de prostii,probleme,nervi,dracusori insuportabili etc?

iar tot ce pot spune ceilalti e :ce ai?esti suparata?...

ma simt de parca as fi atat de racita incat am inceput sa delirez si nu gasesc butonul rosu pe care scrie "stop" sau "apasati in caz de urgenta",nu dispun de numarul pentru pompieri,salvare sau politie.

nu stiu nici macar motivul care a declansat totul...