iubitule,

sângele fierbinte din venete tale

nu-i altceva decât cerneala lui Dumnezeu

din care iți scrie viața

visată de El într-o dimineață.

era o frumusețe de vis

care încet, încet s-a transformat în picături de sudoare,

picături reci, cum numai frica și furia stiu să scoată.

nici Dumnezeu nu a rezistat coșmarului

al cărui nume l-a zămislit în mister,

pe întuneric,

când a șoptit duios - iubire.

s-a trezit brusc

și-a respirat umbra nimicului,

și-a băut parfumul dorului

și îmbătat de dorință ne-a facut pe noi, oamenii.

ne-a lăsat apoi să mușcăm din măr, din bine si rău

și-a izbucnit în noi coșmarul Lui

și-am început să căutăm iubirea întreaga viață

până când, într-o dimineață,

Dumnezeu a renunțat și trist fiind a uitat să ne stingă speranța

în care fierbe neîncetat cerneala înainte să ne scrie -

o altă poveste din visul uitat.