Cine esti tu care te arati in atatea forme? Esti moartea de care nimeni nu scapa, sursa pentru tot ce se va naste. Gloria. Induraea. Pacea. Adevarul. Libertatea.

Dai calm, intelegere, curaj unui spirit.

Exista oare un singur suflet din care face pate fiecare dintre noi?

Fiecare iubire cauta libertatea prin ea insasi, este ca un carbune aruncat din foc care iti ofera lumina si caldura, dar se stinge... Ma intreb uneori, atunci cand moare isi aminteste de focul din care a fost aruncata? De Iubirea ce se ascunde in toate, le indura pe toate, le primeste inapoi?

Imi amintesc ziua in care iubirea mea era pe moarte. Devenea mica si cenusie, am intrebat-o daca ii este frica, insa nu mi-a raspuns, doar si-a scuturat amintirile zgribulite de frig. Am fost infricosata sa simt moartea vazuta in ea. Nu am putut gasi nimic frumos sau inaltator in legatura cu intoarcerea ei la Dumnezeu. Am auzit oameni vorbind despre nemurire dar eu nu am vazut-o...

M-am intrebat ce as putea simti eu cand voi muri. Cum ar fi sa stii ca aceasta rasuflare e ultima pe care ai fi tras-o vreodata?nu mi-am raspuns, sper doar sa pot intalni moartea in aceleasi fel ca iubirea mea, cu acelasi...calm, pentru ca acolo este acunsa nemurirea pe care eu nu am vazut-o.

Si ce vrea sa fie acest razboi din inima omului? De ce vrea natura sa se intreaca pe ea insasi? Oare sufletul lupta cu trupul atunci cand un carbune este aruncat in interiorul sau?

Unde se ascunde libertatea atunci? In ceea ce simtitm? In ceea ce devenim? In trupul trecator? In sufletul pe care nu-l cunoastem? In credinta ca traim autentic?

Simtim dragostea as cum simtim caldura sangelui, iar cel care se indragosteste de noi e drumul nostru spre libertate. Imi puteti reprosa ca iubirea nu o poti controla insa libertatea da... Libertatea inseamna control, vointa. Oare? Depine la care libertate ne referim. Ai putea controla ceva ce este infinit? Ceva ce nu are limite sau substanta? Adevarata libertatea se identifica mereu cu iubirea, cea care te salveaza din trupul ingust si iti daruieste nemarginirea visului, viteza gandului istet sau tineretea eterna a amintirii.

Cel care te iubeste se transforma intr-o adevarata masina atimpului, devine alchimist, magician... Te poate transforma intr-un gand, intr-un sentiment, intr-un vis. El te regaseste in tot ceea ce il inconjoara, te transporta mereu in alta parte. Uneori te aduce in fata ta, iti ofera posibilitatea de a fi tu insuti, de a te regasi, de a te oglindi si de a spera la o clipa de nemurire.

Nu-mi doresc o libertate pe care s-o pot controla, una in care sa pot lua decizii pierzand celelalte variante. Imi doresc o libertate puternica, una care sa depaseasca limitele, sa-mi satisfata setea de infinit, o libertate care sa fie... iubire!