gânduri neprevăzute

îmi pare uneori

că singurătatea-i doar dureroasa încercare -

să trec grăbit prin viață

și să rămân luminat la față

de-un sigur gând-

că undeva m-aștept cu dor pe mine.

lumina asta-i doar o picatură de întuneric căzută între oglinzi

când,

însetat de tot ce am uitat pe rând,

posedat de grele patimi și dorinți,

m-aplec adânc în suflet,

încercând

să trec dincolo de gând

și suflu în carbuni s-aprind

un foc nebun aproape stins.

îmi amintesc că în singurătatea mea el încălzește peștera adâncă,

ca să-mblânzească groaznica fiară din mine

pe care întunericul o ascunde și acum între oglinzi

când tu,

cu ochi tremurători de limpezi,

te uiți în mine cu nesaț

și îmi zâmbești,

și-mi spui mai rar că mă iubești.