Pe holurile lungi și albe ca ochii orbilor
Lumea sănătoasă vine din ce în ce mai rar.
La urgențe au închis demult,
Aici nimeni nu se grăbește destul.
Scaunele cu rotile trec goale și încet.
În paturile condamnaților la moarte lentă,
Aerul mucigăiește lent în fiecare piept.
Cândva doctorii intrau și ieșeau
Și iar intrau și iar ieșeau.
Apoi unii uitau să mai vină,
Alții se îmbolnăveau sau mureau.
Acum câteva zile
Aici a intrat dragostea ta bolnavă -
Copilă mică, liberă și firavă.
O văd rar, singură pe holuri,
Merge prea repede, se împiedică mereu,
Seara adoarme în alte paturi,
Lângă alți bolnavi uitați de Dumnezeu.
Dragostea ta mică încă nu caută ieșirea.
Când scuipă sânge, buzele ei roșii zâmbesc.
Toți muribunzii o așteaptă cu dor noaptea -
În urma ei speranțe de viață mereu înfloresc
Cum să-i spun că-n spital intră și iese doar Moartea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu