Pe gura ta-i mirosul suav al mării.
Uneori îmi scufund în ea buzele,
Până ajung la malul remușcării,
Unde prind rădăcini firave visele.
În privirea ta tulburător de limpede,
Mă topesc încet ca un strop de lumină
Și mă scurg în adâncul gândurilor tale nude,
Apăsătoare precum cea mai duioasă taină.
Să-mi tai respirația și să-mi spargi cuvintele.
În ele am construit cele mai înalte ziduri,
Cărămizi goale mi-au fost toate silabele.
Vreau să mă-nceci în marea buzelor tale,
Să zac lângă tine în cele mai chinuitoare tăceri
Căci în ele mustesc mereu nespuse plăceri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu