Împământenire

 
Îmi scot hainele sufletului pe rând,
Cu toate tainele tăcute fără început.
Mi-apropii existența efemeră de pământ
Să-i simt tăcerea în care toate-au încăput.

Îi sărut iarba crudă ca viața,
În roua lui îmi potolesc setea de zbor,
Căci acolo își ascunde cerul fața -
Sub pașii mei mărunți care dor.

Suntem nimicitor de-aprope,
Ca doi amați în ultima noapte.
Între noi numai moartea mai încape,
Precum Dumnezeu a cuprins Facerea
Numai în secretul câtorva șoapte.