 |
| La Nuit étoilée, Van Gogh, MoMA, NYC |
Zâmbeul tău îmi sărută ochii
Și-ntreaga lume se divide la doi
Când genele tale îmi ating obrajii.
Oprește-ți degetele subțiri
Pe gândurile mele atât de obosite
Să-mi culegi boabele de amintiri
Despre ale tale buze atât de tăcute.
Parfumul tău de femeie
Îmi umple fiecare clipă cu vise
Și gust flămând tot ce-ar putea să fie
Dincolo de umbra genelor tale închise.
Înlăuntrul tău de catifea
Timpul hain niciodată nu intră
Acolo începe și se termină noaptea,
Precum viața pe-o coardă de vioară.
F. Mendelssohn - Cantecul gondolierului venetian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu