Autoportret

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
Eu o să-l dezbrac de conștiință,
O să-i lepăd toate podoabele-
Toate vechile iubiri,
O să-i umezesc buzele
Pe care dorm grele tăceri,
O să-i închid apoi ochii negri
Cu mlaștina lor plină cu noroi
Unde binele învață răul ce-i un război.

Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să mă așez lângă tine când încerci
Să-i deosebești rănile deschise de cicatrici,
Să-i cauți cu milă mâinile reci
În care își ascunde lacrimile
Când singurătatea îi sărută durerile.
Dacă îți pui obrazul cald pe umărul gol,
Să nu privești urmele de pe gât
Unde răul l-a sugrumat…
În diferite forme, cu aceeași poftă.


Vrei să-mi pui sufletul în oglindă?
O să-l silesc să râdă
Până-i fac oglinda cioburi
Și pivind dureroasele găuri
Să-mi spui ce ochi frumoși am.

Provocare

Să ne lepădăm de grijile lumești,
Să-L apucăm pe Dumnezeu de tălpi
Și să-L facem să râdă în hohote
Până își amintește de copilărie.

Să ne ierte că suntem păcătoși,
Să fim pentru El cei mai frumoși,
Copii cu ochi negri de smoală
Care au uitat că viața-i o școală.

Să ne jucăm cu focul Lui minunat
Până ne bubuie iubirea în piept
Și răniți de fericire adâncă,
Să adormim pe o iluzie lungă.

Să miroase a îngeri și a cafea,
Să te îmbraci cu îmbrățișarea mea
Și în fiecare dimineață târzie,
O să-ți scriu pe gene o poiezie.

în rate

îmbrățișarea ta-i mai dureroasă acum
când nu mai suntem
trup fierbinte lângă trup.

primesc iubirea ta numai în rate.
am ajuns să mătur praful de pe stele,
sunt vagabond blestemat cu buze sărutate.
nu am nici casă, nici haine căduroase,
doar jumătate de speranță și câteva zile
furate astă noapte de la frumosul Eros.

îmi port averea mică în sân
eu tot îți dau, îți spun...
ființa mea poate o crezi săracă,
dar...o primești pentru o mică rată?

Înrobit de iubire

M-am așezat  la poalele buzelor tale

Muream de sete dar nu te-am atins.

Mă ardea soarele negru din privirea ta,

Am tăcut. Numai în gând am plâns.

Mi-am dorit apa din izvorul tău cel mai adânc

Să-mi spăl ochii sufletului de noroiul fricii,

Până l-am ajuns pe Dumnezeu în ultimul gând,

Unde dragostea,fericirea și tu sunteți supremele vicii .

Mi-am întins trupul gol și rușinos lângă al tău,

Am îmbătat păcatul și l-am mințit că-s ateu.

Am ajuns să invăț că plăcerea este și da și nu

În același timp, lângă tine…mereu.

Pocăință

faci timpul să pară atât de important
când mă răstignești în prezent,
în cuie de "amintește-ți".

stau în genunchi pe cioburile inimilor frânte,
aștept să-mi distrugi cu milă zidurile de libertate.
ca un Sisif îmi împing sufletul de piatră spre tine,
totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

Balatnță

Îți adun flămând trupul gol în retină,

Sunt aproape orb și tu ești lumină.

Mă agăț de tine ca de ultima speranță,

Sunt moribund și tu ești numai viață.

Îmi strivesc buzele de ale tale până mă dor,

Sunt deșert blestemat și tu ești apă de izvor.

Îmi lipesc urechea de liniștea din pieptul tău când adorm,

Sunt un soldat ciuruit de gloanțe și tu ești ultimul meu somn.