Timpul sparge cuvintele.
Înghesuite între clipe infinite,
Au mustit prea multe gânduri
Așteptând pe buze să fie rostite.
Îmbibate cu negru de mister,
Literele au fiert în ele cerneala
Până s-a topit ființa tânără și stearpă,
Scurgându-se-n canalul din mahala.
Azi trece-ncet printre crăpăturile de asfalt,
Pe sub jucării stricate și țigări fumate,
Pe sub tocuri roșii de curve obosite și plânse.
Adună tot în drumul ei murdar și se întregește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu