marți, ianuarie 24, 2012

am obosit de iubire.

am obosit de când eram doar gând
și alergam după visele tale
să le învăț ce-i un sărut.

nu le-am ajuns atunci.
căci m-am pierdut în lunci cu stele.

te-am regăsit în lumea asta,
mi-am lipit urechea de inima ta.
erai atât de obosit de viață.
- cât m-ai așteptat?
- mult, mi-ai răspuns.
-mai mult de zece ani?
-da.
-mai mult de cinsprezece?
-da.
-mai mult de douăzeci?
-da.
-je m'en fous, je t'aime!

apoi ți-am privit visele cărunte
și le-am sărutat ridurile de pe frunte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu