vointa cărnii!

și mă gândeam c-o să-nțelegi

că departarea-i

doar iluzie

ca și distanța

când se dilată iubirea;

că doru-i doar îmbrățișare fără trup.

...neputincioase gândurile mi se rup

și-mi pare că-i prea târziu

că-n toata setea din privire

n-a fost strop de iubire.

voința cărnii

și

nimic

metafizic

im strang in brate gandul puternic si masiv,

(abia-l cuprind)

ca sa-i injectez cinism

si sa-l fac

mic.

cine-i victima si care-i calaul?

spune-mi,

gand neputincios,

ti-ai ales deja spitalul?

unde mergi cand devii de prisos?

unde-ajung

toate cele care-si ies din minti

sau sunt uitate?

toate-

gandurile

unde-ajung?

Meditatie nocturna

ingheata-acum,

noptile candva de lava .

vara,

cand ma sufoca infinitele dorinti,

imi pare

ca-mi ies din minti,

ca-mi ies din suflet

si incetez sa mai traiesc.

ma descompun

si-mi putrezesc

...minutele

rasfoind subiectele pentru bac...

„Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se
dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde”. (Ioan Slavici, Mara)

***

De-abia plecaseşi

de Tudor Arghezi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sã pleci.
Te urmãream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capãt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o datã înapoi!

Ti-as fi fãcut un semn, dupã plecare,
Dar ce-i un semn din umbrã-n depãrtare?

Voiam sã pleci, voiam si sã rãmâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fãrã glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rãmas?

Tudor Arghezi - Flori de mucigai (1931)

picaturile de ploaie

imi coboarau,

incet si rar,

intr-o gaura nesfarsita :

"sufletul."

cu toate cararile ,jocurile

cu nesfarsitele iubiri,

intors in scoica sa inchisa.

ploua incet

la poalele muntelui meu

de sare

unde locuia

dorul

ascuns,

orgolios

topindu-se de sete.

ploaia uita sa mai plece,

ii auzeam binecuvantarea

(era Dumnezeu)

ochii sufletului

spalandu-mi-i de durere

si lacrimile

se nasteau

ascunse

...in picaturile de ploaie

inceputuri

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7

ca in fiecare dimineata,inainte de a pleca la munca(pe la 6:30) mama trece prin camera mea si-mi deschide geamul.o simt aproape mereu dar niciodata nu deschid ochii...nu-mi explic de ce.poate pentru ca ar trebui sa-i spun sec :'neata,cand eu as vrea sa-i spun defapt:imi pare bine ca din toate femeile care exista,au existat sau se vor naste,tu esti mama mea.imi pare bine de data asta ca nu exista un infinit de posibilitati,ca natura mi-a oferit o singura mama,o singura dragoste neconditionata si nedeclarata in cuvinte.

da,mama mea nu mi-a spus niciodata "te iubesc".nu cred ca mi-a declarat o femeie sau o fata sau o fetita vreodata asa ceva.desi am auzit asta de la tatal meu si de la alti baieti/barbati care-au trecut fugar prin viata mea.

cuvinte fara rost...niciunul nu mi-a deschis geamul dimineata.

***

a plouat aproare torential azi dimineata pe la 7...

usa mea se deschidea si se inchidea c-un zgomot subtil si ritmic.

m-am trezit asteptand una dintre zilele care nu vor veni niciodata

ziua care exista doar in mintea mea,undeva printre sutele de cuvinte scrise sau citite dar niciodata traite

***

a plouat aproape torential azi dimineata pe la 7...

a plouat in mine cu emotii...tremuram toata.simteam ca timpul s-a ascuns in sufletul meu.

si ma tot intrebam:cand te trezesti daca nu-ti suna ceasul?

cand iti dai seama ca visul s-a terminat?

toate zilele noastre se scurgeau prin mine ...

niciodata timpul nu a trecut mai repede ca in dimineata asta cand am incercat sa-l opresc

niciodata nu m-am simtit mai muritoare

niciodata nu mi-au ramas doar trei zile cu tine

de-a amintirile

traind mereu sfarsitul de vara

cand tu,

baiatule cu ochi frumosi,

vei fi plecat demult,

iar eu voi locui in gara -

locul nehotaratilor care-si doresc sa plece -

cu obrajii batuti de soare,de ploi si de vant;

satula de aventuri sentimentale,

de conversatie usoara

voi avea langa mine doar cartile

si jocul solitar

(de-a amintirile)

7

povestea asta pare ca un rasarit de soare...

1.o noapte agitata sau timpul in care confundam euforia cu fericirea

2. liniste si intuneric sau reducerea la absurd a vietii...(cinismul)

3.asteptare -sau pauza fictiva pe care o crezi eterna...pauza in care pamantul se roteste cu viata,moartea,nelinitea,uitarea din sufletul sau

4.intrebari:cum iti dai seama ca esti in fata soarelui?de ce pasarile zboara cand oamenii dorm in cutii mici de piatra?cand isi da seama cerul ca este momentul potrivit sa-si ascunda stelele?

5. pur si simplu rasaritul(un nod misterios al vietii=indragosteala)

6.graba:"hai acasa,am treaba" "mi-e somn" "am dormit putin azi...vreau sa ajung in pat"(te obisnuiesti cu prezenta iubirii asa cum te obisnuiesti sa fii copil,fara a te intreba "de ce".apoi,desi pare ciudat, realizezi ca porti 37 la pantofi,ca mergi pe tocuri,ca nu mai dormi in patul de acasa)

7.si iar intrebari:de ce suntem oameni?de ce rasare atat de repede soarele?la fel de repede ca dragostea pe care o ignoram dimineata pentru ca trebuie sa mergem la serviciu/scoala;la pranz,pentru ca ne e foame;seara pentru ca suntem obositi sau poate insetati de placere.

oare de cate ori in viata poti urmari un rasarit de soare?

oare de cate ori in viata pleci imediat dupa ce a rasarit dragostea?

oare de cate ori te poti indragosti?

cu adevarat

si daca ar fi cu adevarat plecat acum...

simt cum mainele de gheata ale singuratatii imi mangaie trupul de lava stinsa...doar inima-mi mai curge prin venele reci cautand umbra ta.

unde m-ai atins ultima oara

unde a ramas ultimul sarut

unde s-a oprit ultima lui privire

unde a murit ultimul sau gand.

***

si daca ai fi cu adevarat plecat acum...

daca nu as putea ucide realitatea cu o simpla iluzie:

sunt acum langa usa ta,

inima-mi bate in piept mai repede decat mana care ciocane,

mai repede decat timpul dintre noi.

si tu imi deschizi(...)

acum sunt in bratele tale.

fericirea de a-mi fi invins orgoliul ma imbata mai repede ca vodka,

mai dulce ca vinul rosu.

sunt chiar aici,

langa sufletul tau,

asa cum e sugarul langa mama sa.

iubeste-ma.

***

dar poate esti cu adevarat plecat acum...

plecat din viata mea scurta pe care n-o mai traiesc, eu,cea pe care o cunosti.

regretul

regretul

cuvant scurt,

de plumb

cuvant care se ascunde seara langa mine sub plapuma...

.regretul de a fi incapatanata

. regretul de a nu mai avea timp

. regretul de a te fi intalnit prea tarziu

. regretul de a nu fi rostit cuvintele atunci cand se nasteau sfioase sub limba

. regretul de a fi om prea devreme