liniște

liniște.
vreau să mor încet (de ieri).
de oboseală, de dor, de lacrimi, de tăceri...
vreau să mă arunc în golul sufletului meu.
să ajung acolo greu, să mă sfâșie pe drum amintirile,
să tragă din mine ca lupii, să mă stropească cu oțet, curvele.
să trag un fum și să mă ridic, apoi să cad din nou...mai repede
și la final să mă lovesc de carnea ta, să facem sex sălbatic și repede.
asta e viața, o înjurătură lungă a soartei care te trimite unde nici cu mintea nu poți ajunge,
apoi cazi și nu ai nici măcar o piatră de care să-ți zdrobești necazurile.
spre iadul pustiu și infinit urc singură, cobor singură,
uneori mă gândesc cu ciudă la Sisif,
și-l invidiez pentru bolovanul său...
a mea povară blestemată,
toată e-n coastele mele.
mereu.