Timpul trece peste amintirea ta,
Ca zgomotul mașinilor peste șosea
Care-ascunde muzica pianului sfios -
Numai noaptea îi întoarce trecerea pe dos.
Bătrânul meu împărat al degradării,
Face loc sub plapuma neagră amintirii.
Ne cuibărim amândouă, tâmplă lângă tâmplă.
Ea tace, iar mie sufletul mi se strâmbă,
Durerea se chircește în el în câteva clipe.
Fiecare noapte-i un infern cu văi sterpe
Pe care pășesc numai eu. Dincolo de timp.
Am învățat să-ți caut iubirea ca un tâmp...
Aici nu mai pot să te pierd căci nu te-am găsit
Aici ești peste tot și nicăieri, ca-n fiecare zi de ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu