ai intrat odată în largul meu pe nesimțite
nu ești nici zeu, nici pâgân, nici credincios.
ai fost o corabie cu pânze din albe cuvinte,
miroseai a vânt, a sare și a nisip sticlos.
întâi m-ai străbătut ca un gând îndrăzneț
eram necunoscutul tău și tu erai eroul meu.
pe marea mea nu era vreun război măreț,
nici furtună, nici sirene cu năucitor ecou.
ți-ai aruncat ancora în adâncul pieptului meu.
din scânduri ti-au ieșit oasele albe și goale,
pânza curată s-a preschimbat în trupul tău
și-ai adormit cald și cărnos pe malul buzelor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu