cum ajunge soarele printre morminte
și înfioară-ntunecimea morții,
așa-mi ajunge privirea ta printre cuvinte
și-mi întunecă căile minții.
ai adunat în tine sute de gânduri murdare
care se-neacă în gandurile mele.
pe buze ai semințe otrăvite din pacate amare
care-nmuguresc pe buzele mele.
iubirea ta-i un pui de năpârcă cenușiu și moale
care-mi scobește în inimă
și se târăște printre mortăciuni sentimentale
căutând o dragoste infimă.
vineri, mai 31, 2013
luni, mai 20, 2013
Deucalion
ai intrat odată în largul meu pe nesimțite
nu ești nici zeu, nici pâgân, nici credincios.
ai fost o corabie cu pânze din albe cuvinte,
miroseai a vânt, a sare și a nisip sticlos.
întâi m-ai străbătut ca un gând îndrăzneț
eram necunoscutul tău și tu erai eroul meu.
pe marea mea nu era vreun război măreț,
nici furtună, nici sirene cu năucitor ecou.
ți-ai aruncat ancora în adâncul pieptului meu.
din scânduri ti-au ieșit oasele albe și goale,
pânza curată s-a preschimbat în trupul tău
și-ai adormit cald și cărnos pe malul buzelor mele.
nu ești nici zeu, nici pâgân, nici credincios.
ai fost o corabie cu pânze din albe cuvinte,
miroseai a vânt, a sare și a nisip sticlos.
întâi m-ai străbătut ca un gând îndrăzneț
eram necunoscutul tău și tu erai eroul meu.
pe marea mea nu era vreun război măreț,
nici furtună, nici sirene cu năucitor ecou.
ți-ai aruncat ancora în adâncul pieptului meu.
din scânduri ti-au ieșit oasele albe și goale,
pânza curată s-a preschimbat în trupul tău
și-ai adormit cald și cărnos pe malul buzelor mele.
duminică, mai 12, 2013
îți cutreier livada tânără a trupului
îți sărut ochii împletiți cu reze de soare
îți mângâi colinele arzătoare ale obrajilor
îți sorb polenul dulce-amărui de pe buze
și simt în fiecare nerv căldura parfumată
cum iese molcom din lutul trupului tău
cum își ascunde copilul fericirea-n iarbă
așa îmi ascund eu trupul în trupul tău
și gura mea rămâne pitită sub a ta barbă,
când inima mea zbuciumată de doruri și patimi
își găsește odihna sub coastele din pieptul tău.
ne întregim și linistea ne-mbracă trupurile.
apoi mă-ntreb: când Iadul o să-mi înghită sufletul
livada ta primăvăratică o să adră cu mine-năuntru?
marți, mai 07, 2013
în mine arde Dumnezeu
mi se topesc cuvintele pe buze.
din mine iese numai fum
și-n mine intră numai fum
ușor, ușor mă descompun.
în mine arde Dumnezeu.
îi simt tâmplele zvâcnind,
strâmtorat în pieptul meu
nu strigă după ajutor,
nu strigă după tatăl său,
nu-și strigă ultima rugăciune,
și nici binecuvântări nu spune.
în tăcerea lui se descompune
sufletul meu negru de plumb.
am să rămân numai trup
întins și gol în singuratate
fără credinți, fără iubiri
și viața o să-mi fie moarte.
din mine iese numai fum
și-n mine intră numai fum
ușor, ușor mă descompun.
în mine arde Dumnezeu.
îi simt tâmplele zvâcnind,
strâmtorat în pieptul meu
nu strigă după ajutor,
nu strigă după tatăl său,
nu-și strigă ultima rugăciune,
și nici binecuvântări nu spune.
în tăcerea lui se descompune
sufletul meu negru de plumb.
am să rămân numai trup
întins și gol în singuratate
fără credinți, fără iubiri
și viața o să-mi fie moarte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)