Joc de Arte

Mă duce gândul în altă parte,

Încerc să-mi las dorul departe.

Undeva prin foile din carte,

Unde furtuna se împarte

În cioburi de cuvinte sparte.

Ființa mi se pierde și se desparte.

Numai liniștea o păstrez aparte -

În inima războinicului Marte.

Dorul

Seară de seară îți mângâi umbra genelor,

M-așez pe buzele-ți închise și le sorb mireasma,

Cuprind în palme primele ganduri ale stelelor

Și misterul din ele îl asez pe fruntea ta.

Te strâng în brațe până-ți trostesc coastele,

Iar zgomotul lor dureros trezește sufletul din tine.

Sunt tot acolo și în miez de noapte, când te trezești,

Îl cauți prin cearșafuri și nu-l găsești.

Știu că vrei să-l ai aproape,să-i strecori secretul

Langă ureche, de parcă ți-ar fi frică de mine.

ʺIubitule, m-a apucat un dor de tine...ʺ i-ai spune tu,

Totuși rămânem doar noi doi

Să privim noaptea în ochii reci și goi.

Voință de nemurire

Vreau să-mi lipesc urechea de bolta cerului

Să-i ascult eternitatea.

Vreau să mă îndrăgostesc cu totul de infinit,

Să-i sărut stelele pe rând.

Vreau să fiu un zâmbet în copilăria lui Dumnezeu,

Să-I pătrund în primul gând.

Vreau să fiu buzele Evei când sărută șarpele,

Să-i schimb blestemul în tăcere.

Vreau să legăn Timpul în brațe când încă-i copil

Să-i adorm dorința de trecere.

Vreau să nu afli vreodată că sunt doar un mag

Care din nemurire face o zi de iubire.

Hoinar

Îmi pare uneori că oamenii mă înghit și mă trăiesc

Și zi de zi, seară de seară, prin golul din mine scormonesc.

Mă ascund mai des printre clapele de pian

Să găsesc la sfârșitul muzicii un nou elan.

Noaptea târziu, când luna smulge cerului prea multă lumină,

Alerg pe raza subțire de stea, să-i ating un colț de inimă.

Mă așez pe-o muchie de minut și aștept

Să strângă zorii lacomi noaptea la piept.

Mă izbesc de peretele pieptului cu dor

Și mă întorc sleit la tine

Înainte să disper și să omor

Sufletul hoinar din mine.

Lucifer

Sunt rece în fața ta precum cenușa unui fost vulcan
Din care a rămas doar un crater adânc pe lună.
Unde Dumnezeu a topit lumina sfântă și udă
Împletită cu taina din apăsatul sărut a lui Iuda.

Taina nebună pe care numai tu poți s-o mai știi
Când îmi săruți, pe furiș, aproape banal
Pustiul pervers al sufletului meu aproape carnal
Și mă privești cu ochi mai negri, mai adânci și mai vii

Dorința

Obrajii tăi fierbinți topesc zilele de vară
Când schimbăm timpul într-un sărut,
Noaptea întreagă o ascundem prin vene
Să ne spălăm stelele sufletului de lut.

Noaptea

Își strânge Dumnezeu soarele în sân și-i ia lumina,
Să nu-ți mai văd ochii mistuitori și să-ți iau mâna.
Întunericul ne ascunde trupurile și ne pierde umbrele,
Eu îți sărut cu sete stelele, liniștea, lipsa și zorile.