...

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

( "Risipei se dedă florarul" de L. Blaga)

diferența

ți-am adunat zi de zi sufletul

în palmele mele,

am scuturat de pe el lutul

și i-am deschis drumul spre cer

însă tu l-ai așezat lângă pieptul meu

când nu mă înduram să ți-o cer.

până într-o dimineață

când soarele își plimba degetele sângerii

pe pământul lipsit de inocență

ți-am simtit sufletul mai aproape ca niciodată

i-am zâmbit duios și l-am sugrumat.

tu însă nu mi-ai spus un cuvânt

când îi trăgeai cadavrul prin pământ

și fără judecată m-ai condamnat

la moarte lentă, dar sigură

vezi,iubitule

diferența e simplă

cel ucis speră la viață și-atunci

când simte lama cuțitului rotindu-se

și moartea în mijlocul inimii, cuibărindu-se.

pe când cel condamnat

de orice speranță la viață e privat

și, pe bună dreptate, blestemat

să-și numere secundele

și-n lacrimi de sânge să le spele

pe rând

pâna-i ramâne

un singur gând :

că nu va exista un "mâine".

abia după ce m-am plâns dracului

mi-a spus că ai încălzit mereu

șerpi sub floarea sufletului.

Singurătate

Miros de tine îmi curge prin artere,

Când inima îmi bate fără putere

De parcă nu ar mai fi demult în mine,

Și numai ecoul ei în piept îmi vine

din lutul umed și rece

peste care viața liniștită trece

călcându-și moartea

luminată de o singură stea -

a mea.

dreptul la greșeală

înainte de milă, de dragoste sau de sacrifiuciu

Adam a cunoscut focul furiei,

călcând pe capul șarpelui

a rupt din rădăcini mărul din Grădina Raiului.

ascuns între mărăcini întâiul om a început să scrie

pe trunchiul gos, mustind de sevă, de Bine și de Rău

singurul drept pentru nenorocita femeie

care printre lacrimi amare învăța despre greșeală.

de atunci femeia înainte să iubescă,

să regrete, să seducă,

să mintă, să privească

învață întâi să greșească.

iar rodul seminței de greșeală

îl șterge cu podul palmei

când îi curg lacrimi pe obrazul fad

sau îl poarta în adâncul sufletului

unde rămân tot lacrimi care ard.