Lutul trupului tau se lipea adanc in lutul trupului meu
Si ma izbeam de sufltul tau curat pana devenea sufletul meu
Si tot ce stiam despre mine si tot ce nu stiam erau ale tale mereu.
Apoi au trecut atatea zile gloale si toate aveau in ele ploi reci.
Tu ai uitat de mult sa mai treci, eu am uitat sa-ti zic sa pleci...
Si-am vazut tot lutul tau cum s-a spalat incet din sufletul meu.
Uneori, in golul lasat de tine, se-ntoarce un om strain si rece
Nu-i om strain pentru ceilalti care-l striga pe numele tau.
A fost o vreme cand nu era strain nici pentru buzele mele,
Pana lipsa lui a inceput sa-mi fie mangaiere in toate zilele
In care-am facut din dor numai un nume strain - al tau.
