de fiecare dată când mă trezesc fără tine
sunt doar o fărâmă de lut cu sufletul gol.
am uitat să-ți spun înainte să pleci
că tu ai fost mereu băiatul cu ochii frumoși
care purta mirosul vântului cald din vamă
și avea urma dinților mei pe buza de jos.
dimineața îmi turnai în cană cafeaua neagră ca o pisică
care toarcea liniștită, amară și sictirită.
apoi te mușcam de buza de jos,
să-mi hrănesc sufletul cu suspinul tău duios.
