imi intind buzele rosii sa cuprind noaptea,
atat de singura poate fi numai o fantoma de stea
care-a murit inainte sa se nasca iubirea.
cine o sa-i cunoasca vreodata durerea,
cand coastele-i de lumina au crapat in ea
si intunericul nemarginit si-a potolit setea?
zi de zi imi omor si eu toate gandurile
sa nu-ti inghita vreodata tacerile -
pietrele grele din care cladim uitarile.
