ce am fără tine, dragoste

am numai amintiri de plumb în aripi
zborul mi-e ancora acum.
de zile întregi cerșesc în genunchi
pe-al soartei rece drum.

am numai supradoze de timp,
în toate clipele fără de tine
inima-mi bate-n piept ca un ghimp,
înmugurește durerea-n vene.

am numai regret mizerabil sub plapumă
și lipsa ta bătută dureros în cui.
cresc flori de cucută sub fiecare lacrimă,
e primăvară în oglinda sufletului.

mă apasă viața grea pe piept
până îmi trosnesc speranțele,
și îmi crapă visele,
până uit de tot
să te-aștept.

de tine

îmi aduc aminte cum îmi plimbam degetele prin părul tău nergu,
așa cum soarele își plimbă razele prin lume
fără să caute un loc anume
căci peste tot
se simte -
acasă.

îmi aduc aminte cum mă lipeam de trupul tău târziu în noapte
așa cum șoaptele se lipesc de inimă, aproape
lăsând o parte goală
să-ncapă  apoi -
durerea.

îmi aduc aminte cum mă trezeam mult prea dimineață
așa cum se trezesc călugării în mănăstiri
și mă rugam privindu-ți fața
din iubire să fac -
o minune.