Adesea-mi intră sub gene
Și o simt adulmecându-mi gândurile ascunse,
Ca un lup flămând și hain
Care-și plimbă botul noaptea printre frunze.
Uneori o găsesc curată,
Fără urme de păcate, regrete și secrete,
Se furișează ca o șoaptă
În care sufocăm tot ce nu-ncape în cuvinte.
Atunci când nu o întâlnesc,
Sub genele mi se-adună numai plumb
Și-ntreaga lume o strivesc -
Să-ncapă lipsa ta, cu aripi negre ca-l morții corb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu